Se prinde de TINEri!!!
Posts tagged tigari
La 2 ani fumeaza 2 pachete de tigari/zi
Iun 3rd
S-ar putea spune ca e doar un mit, dar din pacate este adevarat. La 2 ani si 25 de kg Ardi Rizal fumeaza 40 de tigari zilnic si nu orice tigari. Acum urmeaza intrebarea: de unde si le procura? Ei bine, chiar parintii lui ii cumpara tigarile.
Ardi are tigarile lui preferate si acest lucru ii costa pe parinti 4,46 euro zilnic. În ciuda faptului că oficialii locali din Musi Banyuasin, Indonezia, au promis familiei lui Rizal o maşină nouă dacă băiatul renunţă la fumat, părinţii par incapabili să îl convingă.
Mama sa , Diana, de 26 de ani, arăta că “este total dependent. Dacă nu primeşte ţigările, se supără, ţipă şi se loveşte cu capul de perete. Îmi spune că se simte ameţit şi rău.”
Însă în pofida acestor lucruri, tatăl său, Mohammed, de 30 de ani spune că bebeluşul său i se pare destul de sănătos şi nu vede care este problema.
Ardi este ilustrarea perfectă a unei tendinţe tulburătoare. Datele statistice arată că 25 procente din copiii indonezieni între trei şi 15 ani au încercat ţigările, iar 3,2 a sută dintre ei sunt fumători.
Procentajul celor între cinci şi nouă ani care şi-au aprins ţigări a ajuns de la 0.4 procente în 2001 la 2.8 la sută în 2004.
We will rock you!!!
Oct 22nd
Adelina Nicolescu
Alin Nechita are 16 ani, este din Ploiesti si canta la chitara. Asculta si canta rock de cativa ani, ii admira pe cei de la Metallica, Guns’n Roses si Skid Row, e Varsator si adora Vama. Zice ca e „geniala”. Cand era mai mic planuia sa-si ia chitara intr-o zi si sa plece cu bicicleta la drum spre Constanta. Azi nu mai are aceleasi planuri dar destinatia dorita e tot marea.
Jiunimea: Cand te-ai intalnit prima data cu chitara?
Alin: Parca prin clasa a sasea. Aveam vreo 12 ani. Inainte am cantat un pic si la pian dar nu m-a atras prea mult. Am inceput cu piese clasice pana am prins cate ceva, apoi cu coveruri simple.
J.: Ce iti doreai sa ajungi cand vei fi mare?
A.: Pana anul trecut voiam sa fac conservatorul, dar cand am vazut cat e de invatat, am renuntat la idee 
). Apoi Elena, prietena mea,s-a gandit sa imi arate cateva chestii de baza in desen, in cazul in care as fi vrut sa dau la arhitectura. Acum ma gandesc sa urmez „Contabilitatea si Informatica de Gestiune” din Brasov. Mai departe de facultate nu prea m-am gandit deocamdata.
J: Te pricepeai la matematica acum cativa ani, mergeai la Olimpiada si la concursuri. Inca mai participi sau ai renuntat la matematica in favoarea muzicii ?
A.: Da, mergeam la concursuri. Dupa clasa a sasea nu am mai participat. De cand am intrat la liceu nu am mai fost la niciunul. Si nici nu am de gand sa mai merg.
J.: De ce?
A.: Am avut un profesor destul de „naspa” la pregatire timp de doi ani si jumatate. Si la inceput era ok dar in ultimul an nu il mai suportam. Si e director la liceul unde invat acum. Si tot nu il suport.
J.: ) Pai asta nu suna prea bine.
A.: Deloc. Ba vrea sa ma tund, ba sa-mi scot cerceii, tot felul de faze din astea.
J.: ) Pai ce-are cu cerceii tai?
A.: Asta as vrea sa stiu si eu. De fiecare data cand ma vede cu ei ma pune sa ii scot.
J.: Sa revenim la planurile tale. Zici ca vrei sa faci contabilitate si informatica dar cum ramane cu muzica?
A.: Voi canta in continuare la chitara. Poate pun de vreo trupa ceva.
J.: Vei canta in continuare adica acum la liceu sau si dupa ce termini?
A.: Si dupa ce termin. Nu as putea trai fara Elena, chitara si tigari.
J.: Ai avut vreo trupa pana acum?
A.: Am avut mai multe tentative. In ultimul an am facut parte din doua “trupe”. Pun ghilimele pentru ca nu am facut mai nimic. Nici nu am reusit sa gasim toti oamenii. Adica nu le pot numi chiar trupe, eram niste oameni care cantam impreuna.
J.: Stiu ca la un moment dat faceati ceva serios totusi, aveati cateva piese?
A.: Pai da. Avem vreo 3 melodii complete si idei o gramada. Mai ales cu ultima trupa. Ne intelegeam perfect.
J.: Melodii complete adica scrise de voi? Cine le facea?
A.: Eu ma ocupam de marea parte a instrumentalului. Una dintre ele e facuta 100% de mine. Prima tentativa de trupa a fost anul trecut si a durat pana in iarna asta. Apoi nu am mai cantat cu ei. Oricum, prin primavara am descoperit in liceu un tip super. Canta binisor la chitara, are si ceva voce, e si foarte creativ si la chitara si la versuri si ne descurcam super bine. Atunci am compus mai multe piese si aveam si o melodie trasa, dar a fost inregistrata in conditii naspa, a uitat sa traga ultima strofa si mai era mult de lucru la ea sa iasa o melodie decenta. O inregistrasem ca sa cerem pareri lumii. Despre versuri, despre voce, despre melodie cu totul. In fine, am cantat si vara asta prin sufragerii, dormitoare, garaje, curti… in fine…am repetat intr-o gramada de locuri dar tipul asta nu mai canta cu noi si am ramas doar eu la chitara si doua voci si in formatia asta nu putem face mai nimic.
J.: Dar intentionezi sa mai incerci?
A.: In Ploiesti nu ai cu cine. Cei care intr-adevar se descurca au de la 18 ani in sus, canta alte genuri, au deja trupa… Eu de incercat, incerc, dar nu am cu cine. Poate cand intru la facultate in Brasov. Sau Timisoara…Mi-ar placea foarte mult acolo.
J.: De ce?
A.: De mult vreau sa ajung acolo. Am inteles ca e si foarte frumos orasul. Si in plus vreau sa fiu cat mai departe de Ploiesti. Sa nu ma trezesc cu parintii mei sau ai Elenei in vizite neasteptate. Sunt optimist, ne vad impreuna peste vreo 4 ani.
J.: In concluzie, unde te vezi peste….sa zicem…10 ani?
A.: 10 ani? Pai… stai sa calculez.. Nu stiu … cred ca undeva departe de orasul asta infect. Undeva la casa mea, evident impreuna cu Elena si da, iar sunt optimist, cu un loc de munca stabil si, sper, binisor platit. Si eventual si un bebe.
J.: La 26 de ani???
A.: La 26 de ani ce? Bebe?
J.: Totul.
A.: Da.
J.: Chiar esti optimist. Si muzica unde e in tabloul asta de film american ?
A.: Nu american! Nu! Nu imi plac… Pai nu stiu. Daca voi reusi sa fac ceva, eliminam locul de munca din lista aia.
J.: Nu crezi ca te vei razgandi pe parcursul liceului?
A.: In privinta a ceea “ce vreau sa ma fac cand voi fi mare”? Pai nu stiu. Asa cum m-am razgandit pana acum, ma pot razgandi si in continuare. Mai am timp. Dar deocamdata cam asta ma atrage. Adica nu sunt mort dupa informatica, dar nimic altceva nu ma atrage mai mult.
J.: De unde te inspiri cand incepi sa scrii o melodie noua?
A.: Depinde. Ti-am zis ca am cantat cu un tip din liceu. Cand cantam cu el ne veneau ideile una dupa alta. Pur si simplu ne trezeam cantand ceva nou. Compuneam foarte usor cand cantam cu el si e unul din motivele pentru care regret ca nu mai cantam impreuna.
J.: Ce crezi ca ar zice Alin cel de 26 de ani, programatorul cu familie, salariu si bebe, despre interviul asta?
A.: Imi place intrebarea. Nu stiu… Si-ar da seama ca a reusit sa faca aproximativ tot ceea ce voia cu viata lui si ca si-a atins obiectivele. Probabil s-ar amuza de felul in care gandea in urma cu 10 ani si de felul in care a actionat in toate situatiile prin care a trecut, si ar zice :”Bai ce mic si prost am fost candva…” ) Ceva de genul asta cred.
J.: Dar Alin starul rock super-faimos pe tot globul, cu o multime de concerte si fani?
A.: Cred ca l-ar citi numai pentru a-si aduce aminte de primul interviu si probabil ca s-ar intreba ceva de genul “Ia uite ba… voiam sa fac informatica si sa fiu programator… o fi fost mai bine sau nu?”
J.: Este ceva ce nu ai vrea sa fie publicat din continutul interviului?
A.: Da. Raspunsul la intrebarea asta.
