Se prinde de TINEri!!!
Posts tagged teatru
Bufonul-ultima reprezentaţie
Feb 6th
Ieri la ora 21:00 în Play a avut loc ultima reperezentaţie a piesei Bufonul. Când am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme decât ora aunţată pe afiş, am văzut majoritatea scaunelor goale şi câteva feţe impasibile care priveau în gol la fumul de ţigară. Era obişnuita atmosferă de vineri seara dintr-un bar. M-am aşezat la o masă şi am aşteptat. Douăzeci de minute mai târziu scaunele din jurul pseudo -scenei, care nu era de fapt decât un spaţiu gol, au început să se ocupe, iar atmosfera chill de dinainte s-a schimbat în forfota anterioară unui spectacol. Apropo de punctualitate, nu ştiu dacă trebuie să veniţi neapărat cu o jumtătate de oră sau chiar mai mult, înainte, dar dacă aveţi norocul să fiţi primii care îşi fac rezervare, s-ar putea să savuraţi piesa, în timp ce degustaţi o stică de şampanie din partea casei.
Luminile se sting şi începe reprezentaţia. E un singur actor şi un singur regizor, Laurenţiu Tudor. Nu are nevoie de interlocutori, nu are nevoie de fragilul echilibru oferit de înălţimea unei scene. Uneori se aşează pe jos, alteori stă pe scaun, în timp ce îşi duce la capăt pledoaria cu ochii aţintiţi spre noi, gesticulând, mimând şi expunându-şi cuvintele mai mult în grimasele feţei, decât în tonalitatea vocii. Uneori monologul se disipă şi discuţia ia locul retoricului. Pune întrebări publicului, se aşează în faţa noastră şi încearcă să stabilească o legătură congruentă cu linia cotextuală a discursului său. Teatrul alternativ se mulează perfect pe melanjul social al unui bar, nu are o intrigă complicată, care necesită o atenţie sporită din partea publicului pentru a urmări firul acţiunii. De fapt nu e nici o intrigă şi nici o acţiune, e o manifestare a entertainment-ului modern, ce îmbracă haina tradiţionalistă a monologului teatral. O singură deficienţă are această piesă, după o jumătate de oră mesele sunt la fel ca la început, aceeşi muzică monotonă răsuna de undeva din boxe şi aplauzele sunt înlocuite de impresii.
E oarecum bizară relaţia care se stabileşte între auditoriu şi actor atunci când distanţele se micşorează până când contactul dintre actant şi public devine direct. Gesturile capătă valenţele sugestive ale cuvintelor, mimica e la fel de penetrantă ca o frază bine articulată, iar cuvintele infrangibile şi străine de contactul uman,de pe secena unui teatru, devin într-un spaţiu cosmopolit ca un café, o discuţie articulată dintre doi oameni care împart aceeşi masă.
Făcând abstracţie, că nu ştiu ce piese se joacă de obicei, mi s-a părut ok. Faptul că a fost şi interacţiunea dintre actor şi public şi capacitatea de improvizaţie în funcţie de răspunsul publicului, mi s-a părut lăudabil.
Diana, spectatoare
A fost mult prea scurt…şi nu am primit o bomboană(râde). În schimb mi-au plăcut şosetele şi peruca.
Cristina, spectatoare
Până la urmă, atunci când vorbim despre teatru, impresia e o utopie, iar după cum spunea regizorul Liviu Ciulei:Un spectacol de teatru este o părere în sine. Nu mai aveţi nevoie de altă părere.
Dansul- “Visul care ma adoarme”
Ian 12th
Pe Alina Iacovita am cunoscut-o in clasa aX-a la olimpiada de romana. Nu-mi amintesc prea multe, doar doi ochi verzi si un zambet in care se reflecta arta, in adevarata ei esenta. Recent, am aflat ca e dansatoare.Voi lasa cuvintele sa-si spuna propria poveste. Nimic mai mult.
Jiunimea: Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta vizavi de dans?
Alina: Cu dansul nu e de glumit. Te loveste in ce ai tu mai rational, te seaca de energie, te umple de 
energie, se joaca cu tine,si daca nu esti indeajuns de puternic, nu ca eu as fi, n-ai vointa nici sa scapi, nici sa perseverezi.
J:Din cate stim, esti si in trupa Morphia. Cat de mult se influenteaza reciproc teatrul si dansul?
A:Extraordinar de mult. As putea sa gasesc multe corespondente care sa medieze o identificare aproape totala. Dar ma limitez la a spune ca, desi teatrul e sprijinit de mai multe resurse in exprimare, dansul reprezinta cea mai veche manifestare a spiritului din toate timpurile. In fond acelasi lucru, pentru ca, pentru mine dansul nu se defineste doar in prize, legile gravitatiei, ritmului si formei. Ca sa fie dans, trebuie sa bifeze o conditie esentiala: sa exprime, si sa se exprime pe sine. Lasand teoria la o parte, daca nu exprim ceva printr-o simpla ridicare de mana, se numeste aerobic, sau orice alta miscare. Si la asta contribuie teatrul extraordinar de mult. Si asta nu inseamna ca ma prefac, inseamna ca ma deschid mai mult si incerc sa fiu adevarata, prima conditie a actorului. Ma folosesc de teatru sa dau viata dansului meu, realitate sau poveste.
J:Ce ai alege intre dans si teatru?De ce?
A:Ca idealista incurabila, marturisesc ca visez sa le fac pe amandoua, impletire pe care o recomand cu convingere. Si desi nu sunt tocmai nonconformista, dansul e ca un tatuaj. Odata gravat, nici mii de ani nu-l mai strerg. Doar daca nu ai folosit unelte ca pasiunea talentul, perseverenta, poti sa scapi din stransoarea lui. Asa ca prefer sa fac o pirueta sa ma “descarc” de claxoanele enervante, de oamenii morocanosi, de autobuzul pierdut. Cea mai sigura cale de vindecare de “lumesc”. Ca o sete de libertate, fuga de lume.
J: Ce alte pasiuni mai ai in afara de dans?
A: Dans. Teoria dansului, istoria dansului, formele lui contemporane. Teatrul si literatura, si sportul in general. Si imi place sa ma “joc” cu masina de scris si cu ideile mele. In general nu sunt prea statornica. Incerc sa le combin, si sa nu stau niciodata in loc. Imi place sa rad, umorul e o pasiune genetica. Rad in cele mai neasteptate momente, in cele mai nepotrivite, si fara control. Imi plac lucrurile care ar trebui sa-mi provoace frica si n-o fac. Mai evadez intr-o cursa cu scuterul si ma simt rebela. Si visez.
J:A existat un moment in viata ta care te-a determinat sa te apuci de dans…Sau vreo persoana anume? Povesteste-ne mai multe.
A:Ma simt batrana cand vorbesc despre inceputurile mele, pentru ca nu pot sa trasez o linie clara. Si timpul ma cam pierde de obicei. Dintotdeauna dansez. Cand eram mica aveam cele mai tari “dansuri ale victoriei”, dupa fiecare joc castigat. Cred intr-un fel intr-o forma de predestinare, si am impresia ca dansul a fost intai un proces fizic, inconstient. Repetand un defect al meu, sunt idealista, si dansul inseamna evadare. De-a lungul timpului am avut parte de apreciere, dar mai recent, pot spune ca am aflat adevarata sursa de motivare. De cand particip la festivalurile de teatru cu trupa, m-au vazut niste oameni, care ar putea sa ma ajute, si o fac, oameni care, pe cat sunt de mari, pe atat sunt de normali si de deschisi.
J:Cat de mult timp dedici dansului?
A:Eu am vointa, sa nu ma acuze cineva de delasare. 2 ore pe zi. Daca as avea spatiu, si intimitate, si asta e o lovitura directa asupra sorei mele, care ma spioneaza, as dansa mai mult. Dansez singura. Acum, recunosc ca sunt intr-un conflict cu dansul, si ca de o luna nu mai dansez. Ceea ce se numeste tensiune, frustrare, abandonare. Imi “curat hard-ul”, cum imi place sa zic, si fac ordine in ganduri. Problema, pe care uneori o numesc binecuvantare, este ca exista prea mult, si ca imi cere prea multe. Nu ca n-as fi dispusa sa fac sacrificii, dar nu pot sa ma limitez intotdeauna la intimitatea camerei mele, foarte mici, de altfel, si am nevoie si de un cadru organizat, de oameni. Mai simplu, ma framanta, si nu pot sa reactionez, asa ca infranez. Nu recomand.
J:Vrei sa urmezi o cariera in domeniu sau totul e doar un hobby?
A:Parintii spera sa fie doar un hobby. Eu le spun ca spera degeaba. Nu poti sa faci ceva atat de important pentru tine in plan second. Trebuie sa te dedici, ca sa excelezi. Vreau sa urmez o cariera in dans, chiar daca mizez totul pe cartea asta. Vreau sa regret ca am incercat. Sau poate sa iasa cum am sperat. Cei mai mari dansatori sunt departe de ochii presei si ai mondenitatii, ceea ce ii face pe cei mai multi dintre necunoscatori sa afirme ca dansul e o arta moarta. Eu ii sfatuiesc pe cei care sunt pe acceasi lungime de unda cu mine sa nu renunte. Nu stii cum vine legendarul 2012 si in ultima clipa iti zici ca trebuia sa incerci. Intelegeti substratul.
J:A existat vreun moment in viata care te-a determinat sa renunti la acest hobby?
A: Sa renunt la dans, care e ca o a treia mana, ca o a doua inima, nu stiu cu ce sa compar sa arat legatura? Ar insemna sa ma auto-mutilez. Si cum nu sunt sadica… dar acum o luna recunosc ca m-am gandit sa renunt de tot. Mi-am revenit intr-o secunda, cand mi-ai propus tu sa facem articolul. Iti multumesc. Dovada ca ai nevoie de oameni in arta. De inspiratie.
J:Crezi ca dansul a intervenit si asupra personalitatii tale, in vreun sens?
A:Cam foarte mult. Mi-a dat o anumita tinuta, pe care sper s-o insuflu si altora. Imi bat toti colegii si prietenii sa stea drepti, pentru ca asta spune multe si despre ei, ca oameni. Mi-a adaugat multe puncte pozitive la limbajul non-verbal, si m-a ajutat, fiind un sport, sa am o gandire sanatoasa, limpede, vesnic optimista. Si-ti dezvolta si un simt ascutit pentru cultura.
J: Ce dansuri practici? In care te regasesti cel mai mult?
A: Contemporan, care imi place cel mai mult, cu atat mai mult cu care e parte din mine, pentru ca nu a fost impus de niciun professor. Latino, standard, jazz, street, krump, si acum studies, de pe net, dansurile tribale.pentru ca ador tobele si ritmurile primitive.
J:Cat de grea este pregatirea pentru facultatea pe care vrei sa o urmezi?
A: E grea, pentru ca dansul nu e ceva fix, ca matematica. Trebuie sa citesc ceva critica, tratate de dans, istorie. Si sa exersez mult, sa vad spectacole, sa ma invart prin cercurile lor…
J:Ai facut vreodata parte dintr-o trupa?Sau ai preferat sa lucrezi pe cont propriu?
A:Ceea ce ma face de fiecare data sa ma razgandesc cand imi trece prin cap sa ma las este mandria ca majoritatea lucrurilor pe care le-am invatat, le-am invatat singura. Si imi zic ca, daca am facut asta fara profesori… am fost, la un moment dat in trupa scolii un an. Si acum fac cursuri. Merg in fiecare saptamana la Bucuresti pentru asta.
J:Ce ne poti spune despre persoana din spatele dansatorului despre scena? Cum esti tu ca persoana reala?
A:Ma cam transform cand sunt pe scena. Dupa ce cobor, nu mai tin minte nimic din ce-am facut, si nu realizez ce s-a intamplat. In afara ei, sunt eu, cea care urmeaza sa danseze. Adica entuziasta ca un copil, cu un zambet larg pe fata, fericita.
J: Care este motto-ul tau?
A: Ca sa par anti-trend, prima reacte a fost sa spun ca nu am unul. Dar folosesc des “toate se intampla cu un motiv”, “orice e posibil”, si cel mai important, “CARPE DIEM”. Chestii de om care nu prea are contact cu pamentul si legile lui la prima vedere, dar mai lucid decat un matematician.
J:Ai reusit vreodata sa castigi inima unui baiat prin dans?
A: Da, dar ei nu s-au mai sinchisit sa mi-o castige mie…
J:Dansezi cu ochii inchisi sau…?
A:Ca toate lucrurile nascute din esenta ta, vrei sa le simti inzecit. Dansez asa cand nu vad dansul ca hobby, ca sport, ca arta… cand il vad ca pe singurul lucru care exista, singurul lucru care imi hotaraste existenta … cu ochii inchisi si toata fiinta deschisa. Busola, doar muzica.
Teatru Forum pentru tineri
Sep 4th
ART`n Forum este un proiect demarat si finantat de programul « Tineret in Actiune » al Comisiei Europene, urmarind sa promoveze imaginatia, libera exprimare si comunicarea neconvetionala intre tineri. Metoda prin care proiectul doreste sa antreneaze este aceea de « teatru forum », o idee inovatoare creata de Augusto Boal, scriitor si regizor de origine braziliana. « Teatrul forum » se opreste asupra momentelor oamenilor : de la sala de clasa a elevilor, pana la coada de la ghiseu sau certurile dintre parinti si copii. Acesta doreste o schimbare, sa inteleaga toate stariile protagonistilor si sa judece cine are dreptate si unde se greseste.
Sustinut de organizatia non-guvernamentala CEDRU Dolj, ART`n Forum vine in Craiova cu scopul de a recruta 20 de tineri, cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, care au ceva de spus, dar nu au avut prilejiul. Proiectul se axeaza in special pe comunicare, manifestata pe diferite planuri. « ART`n Forum este un proiect care nu cauta sa creeze un final fericit sau sa schimbe lumea, ci sa ne faca pe toti constienti de faptul ca trebuie sa fim deschisi sa vorbim, sa reactionam cu rabdare si sa producem o schimbare in mentalitatea noastra », spune Petrica Simona, coordonatorea proiectului.
ART`n Forum se bazeaza pe 3 ateliere cu teme diferite :
1. Atelierul de Creativitate socio-artistica (Metoda Teatrul Forum – interventie sociala comunitara) tinut de Alexandru Boureanu
2. Atelierul de Educatie pentru cetatenie activa tinut de Mihaela Brumar
3. Atelierul despre Rolul voluntariatului tinut de mine, Simona Petrica.
Nu se va pune accentul pe teorie ci pe comunicare, dezbateri si improvitatie. Toti cei interesati sunt invitati sa trimita un e-mail cu intentia de participare la cedru2007@yahoo.com , in care sa se precizeze numele si prenumele, varsta si profilul (elev/student/angajat etc.). Data limita a aplicatiilor este 8 septembrie 2009. Modalitatea de selectare este un interviu care se va tine intre 10 si 11 septembrie. Persoanele selectate vor fi anuntate pe http://artnforum.cedrudolj.ro .
« In demersul lor, de a realiza ceea ce isi propun, tinerii au nevoie de modele, de valori la care sa apeleze. Ne propunem sa ii ajutam in aceasta privinta, sa ii invatam cum sa priveasca lucrurile, sa le analizeze inedit. », declara Simona Petrica.
Art`n Forum este o modalitate prin care tinerii se pot apropia intr-o maniera neconvetioanala, in care pot discuta liber si fara constrangeri. Toti cei care doresc sa comunice sunt invitati la « teatrul forum ».
Cu fotbalul la Teatru!
Mai 29th
Dupa ouale de pasti, beculete si fantanile, primarul Craiovei, Antonie Solomon va amplasa astazi, pentru meciul Universitatii Craiovei in Ghencea, un ecran gigant pentru toti suporterii alb-albastrii. Intr-un comunicat de presa emis joi, 28 mai, Primaria Craiovei a anuntat ca pe esplanada Teatrului National “Marin Sorescu” va fi instalat un ecran maaaare (cam cat fantana de langa Mercur), pe care se va putea viziona partida Steaua-U.Craiova. Cum meciul se va juca fara suporteri la Bucuresti, semintele si berea vor “dribla” in fata Teatrului National pentru ca si lui Marin Sorescu ii placea fotbalul. Va puteti intreba “de ce sa vedem un meci la Teatru si nu pe stadion?”.
Pai e simplu…Primarului nostru ii place nespus sa amestece s…emintele cu prefectura.
“Am dorit sa oferim o bucurie suporterilor alb-albastri, la doar cateva zile dupa ce Universitatea Craiova a primit licenta din partea Federatiei Romane de Fotbal.”, a declarat Solomon cu referire la acest eveniment. Daca Universitatea Craiova castiga in partida de astazi isi asigura un loc in Europa League si ar realiza performanta de a bate in retur toate echipele din Bucuresti.
Marin Sorescu si Amza Pellea tin pumnii Universitatii (impreuna cu tot fenomenul Ultras care “injura boem” la Teatrul National).
Horatiu Malaele in Craiova
Mai 2nd
Horatiu Malaele va fi prezent pe scena Teatrului National “Marian Sorescu” din Craiova, pe 18 mai intr-un spectacol teatral plin de umor, adaptat dupa piesa “Podul sinucigas” de Paul Ioachim.
“Podul” este o farsa a existentei absurde unde personajele rad de propria neputinta, stand la coada mortii pentru a-si prezenta intr-o maniera amuzanta dramele. Regia piesei revine lui Horatiu Malaele, care va juca alaturi de George Ivascu, Meda Victor, Aylin Cadar si Crina Semciuc.
Meda Victor, Horatiu Malaele si George Ivascu spunandu-si dramele in "Podul"
Spectacolul se va tine in sala Amza Pellea, incepandu cu orele 19.00 si va dura o ora jumatate fara pauza. Pretul biletului in Bucuresti a fost de 53 de lei, iar de saptamana viitoare se vor pune in vanzare si la casa de bilete a Teatrului National “Marin Sorescu”.
“Este o piesa unicat cu o tema nemaiauzita. Marilor nostri nihilisti, celor care condamna dezastrul vietii si nesansa nasterii, Paul Ioachim le propune aceasta solutie de compromis: supravietuirea prin actul sinuciderii. As risipi oricand ceva din “picul” vietii, sa vad un asemenea spectacol”, semneaza “supravietuitorul” Horatiu Malaele prezentarea spectacolului.
