Posts tagged scoala

Ce fac universitatile din vest pe timp de criza?

Adelina Nicolescu

De cand cu criza cam toate se dau peste cap in jurul nostru si ne trezim cu diverse masuri care mai de care mai ciudate (din punctul nostru de vedere cel putin sau daca nu al nostru al altora). Cam asa se intampla si cu vestitele universitati din vest vechi de sute de ani si dupa care tanjesc majoritatea tinerilor.

Adica serios acum, cine n-ar vrea o foaie de hartie pe care sa-i fie scris numele si faptul c-a terminat la Oxford sau Cambridge sau poate nu o facultate veche de 2 sau 3 sau 4 secole ci din contra una noua din miezul Londrei unde bataia pe locuri este infernala pentru simplu motiv ca daca apuci sa intri esti ca si angajat la cea mai mare companie de mai-stiu-eu-ce din tara (sau nu). Este desigur visul celor mai multi dintre noi. Dar sa revenim la realitate pentru cateva momente. Ce se intampla cu universitatile astea pe timp de criza? Cel mai logic lucru care s-ar putea intampla, pur si simplu intra si ele in criza. Si ce masuri anticriza adopta ele ca sa-si pastreze elevi? Ei bine aici nu mai e chiar atat de logic ( pentru mine cel putin) dar e destul de simplu de explicat. Pe scurt: se anunta cresterea preturilor si se retrag cat mai repede posibil bursele si orice fel de „financial aid” de care ai fi putut beneficia in trecut. Cum nu se poate mai bine. Doar ce ne bucuram cu totii ca de cand am intrat in UE taxele de scolarizare s-au schimbat radical fata de anii trecuti. Cum asa? Simplu, la universitatea din Manchester spre exemplu un student „international” ar trebui sa plateasca in 2009, 10 800, 13 400 sau 24 450 de lire in functie de domeniul pe care se axeaza arte, stiinta sau medicina, in vreme ce un student din Anglia sau UE plateste 3 225 de lire indiferent ce alege sa studieze. Mult mai bine s-ar putea spune. Asadar, taxa asta de scolarizare sau cum or numi-o ei, devine cea mai mica dintre problemele pe care le intampina un tanar ce aplica pentru o astfel de universitate pentru ca, normal, ne place, dar nici sa dormi pe banca in parc nu prea e cazul. Cazarea intr-un camin al facultatii costa mai mult sau mai putin de 4 000 de lire (depinzand de distanta fata de cladirea universitatii si de sistemul de mese, pretul crescand normal in cazul unui camin in care o parte din mese sunt asigurate). Cu tot cu alte cheltuieli (carti, haine, iesiri etc) nu e greu sa intelegi de ce nu sunt chiar extraordinar de multi cei ce aleg sa studieze acolo.

tb_240_387016_0808_lira_sterlinaDar sa revenim la solutiile de criza ale acestor universitati. Pe paginile lor de internet ( ale multora dintre ele) sunt scrise tarifele pentru 2008 si 2009 iar pentru 2010 scrie doar ca preturile vor creste. Dar daca e sa accesezi sectiunea de funding sau financial aid sau orice asemanator observi destul de repede ca acest financial aid a ramas doar cu numele. L-au retras destul de frumos si elegant. Pur si simplu au schimbat expresia „home-eu students” cu „home stundents” sau au retras de tot unele din posibilitatile prin care se putea obtine o bursa sau un imprumut in anii trecuti. Imprumuturile au disparut de fapt cu totul, ramanand doar cele acordate de stat pentru taxa de scolarizare (sau o parte din ea), nici vorba de cele pentru cazare sau cheltuieli. Iar bursele, desi in numar ceva mai mic decat in trecut, trebuie sa recunoastem ca sunt inca acolo dar o scurta privire la „eligibility” ne va asigura ca nu avem nici o sansa sa primim ceva. Tot ce se ofera se ofera studentilor din Anglia, Irlanda de nord, Scotia sau Tara Galilor. Atat. Asta-i tot, simplu si frumos. Nu neaparat si convenabil, dar simplu. Asadar, de ce sa platesti mai mult sau mai putin de 10 000 de lire pe an cand poti invata acasa sau in nordul Europei unde scolarizarea e gratuita. Daca alegi sa studiezi intr-o tara precum Danemarca, Olanda, Finlanda si nu numai, singura problema financiara va fi cazarea si cheltuielile personale care in mod sigur nu vor ajuge la nivelul celor din Londra. Tot ce putem spera este ca odata cu iesirea din criza lucrurile vor arata altfel, de preferat mai bine pentru romani si pentru europeni in general.

Multa bafta celor care intra anul asta la facultate dar si celor care mai au de asteptat. Poate asteapta cu folos si reusesc sa beneficieze de o oferta mai buna decat cea din prezent.

Liceenii- mai putin timp la scoala

Jeanin Buţu

Ministrul Educatiei si Cercetari, Ecaterina Andronescu, a anuntat reducerea numarului orelor petrecute la scoala pentru elevii de liceu. Astfel, liceenii vor avea maxim 30 de ore pe saptamana, fata de cele 33-34 de dinainte.

Clasele se vor goli mai repede de la anul...

Clasele se vor goli mai repede de la anul…

Dupa ce si-au dat seama ca studentii au doar 28 de ore pe saptamana, responsabilii de la minister au realizat ca e un pic prea mult (de fapt este incredibil de mult!!!) ceea ce ii obliga pe elevii de liceu sa faca. Astfel, ieri, prezentand situatia actuala a invatamantului, doamna ministru Andronescu a promis reducerea numarului de ore.

Nu incepeti totusi sa va bucurati! Cum matematica, fizica, si alte materii sunt sfinte, acest lucru variand dupa profil, este evident ca nimeni nu va “molesta” disciplinele cu greutate. De aceea, s-a decis ca o ora de sport sa fie scoasa din program, la fel intamplandu-se cu una dintre  orele destinate celei de-a doua limbi straine. Toata lumea se agita ca romanii nu mai fac sport si ca o sa devenim niste “grohaitori cu ratiune”, dar orele de sport se taie cu usurinta din programa scolara…

Tot ieri, doamna ministru a promis ca in aprilie va veni cu o noua metoda de admitere la liceu si inca una la fel de noua a examenului de Bacalaureatului. Pana atunci cei mici sunt amenintati si ei cu anularea programului “Cornul si laptele” si inlocuirea lui cu “o gustare calda after-school”, dar in mare parte pe banii parintilor. Sa vedeti din toamna cum creste numarul de abandonuri scolare in ciclul primar. Totusi, nu va faceti griji, Ministerul Educatiei si Cercetarii ne vrea binele, si astfel se repeta aceeasi sintagma, devenita cliseu: “FORMAREA COMPETENTELOR!”.

Scoala fara zid

Buzestiul, liceul unde se formeaza mintile agere si spuma intelectuala adolescentina, a avut ieri parte de un eveniment tragic. Caderea zidului Berlinului nu a avut fastul si amploarea, semnificatia alegorica si eficacitatea sentimentala pe care evenimentul de ieri le-a avut: GARDUL BUZESTIULUI A CAZUT!!!

Se poate observa in imagine opera de arta neasemuita a naturii:))

Se poate observa in imagine opera de arta neasemuita a naturii:))

Blestemele elevilor, aruncate pe camerele de supraveghere, pe portile inchise si pe portarii botosi si inabordabili, s-au rasfrant asupra vestigiului istoric, un zid fragil de caramida. Doamna directoare arata cu degetul sus, pe deal, la Primaria Craiova, care n-a dat fonduri pentru consolidarea “bastionului”. Pana la urma, un nene s-a ales cu masina avariata, iar elevii cu o mai eficienta metoda de iesire din scoala.

“Caderea Bastilliei”, cum au numit-o unii in mass-urile si status-urile pline de bucurie, este de fapt un semn de la Dumnezeu, si Acesta ne spune “sunteti liberi acum fiilor, nu mai exista granite pentru voi!” J).

Cea mai tare idee a venit din partea unui liceean sarguincios, care a constatat trist ca lumea il va identifica de acum drept “ala care invata la scoala fara zid”. Un altul a sugerat montarea de sarma ghimpata conectata la 220 V, un efectiv de 50 de jandarmi si senzori care sa depisteze trecerea oricarei entitati vii de partea cealalta, in scopul neortodox numit “luarea talpasitei”.

Intre timp prin liceu se invata din nou cantecelul “Podul de piatra s-a daramat”, adaptandu-se la situatia actuala, iar elevii iau cursuri despre cum sa supravietuiesti sub daramaturi.

Lectia de bataie…

Jeanin Buţu

Ieri in timp ce butonam de zor la televizor am prins in scurt o secventa care m-a uimit (desi mai vazusem lucruri similare). La stirile Pro Tv( unde altfel daca nu al ei)  doi indivizi isi carau pumni. Am dat inapoi sa vad mai bine. Un elev se ridica din banca si ii arde profesorului o “ştachetă”, inspirata parca din K1 sau wrestling.

Aici puteti vedea scena

Dascalul este pus intr-o situatie penibila, si singura lui salvare este transferul la alta scoala. Daca va ramane acolo cu siguranta va fi recunoscut drept “ala care si-a luat bucata de la elev”. E imposibil sa te pui in pozitia lui, si iata un motiv in plus pentru care sa nu te faci profesor.

Oricum, profesorul nu e cunoscut, elevul nici atat, evenimentul nu apare in niciun raport de genul acesta, deci faptele au fost practic sterse cu buretele. Asa invatamant sa tot avem…

O sa ajungem astfel o tara de autodidacti.