Se prinde de TINEri!!!
Posts tagged presa
Jurnalismul investigativ in Romania
Iul 14th
L-am cunoscut pe George Lacatus in urma cu cateva saptamani. A fost trainer la cursurile sustinute de Centrul pentru Jurnalism Independent din cadrul programului “Colorful but colorblind”. Din 2009 lucreaza ca jurnalist de investigatii la “Romania Libera”, dar de fapt face jurnalism investigativ de 5 ani, iar presa, in total, de 11 ani. In 2007 a castigat Marele Premiu pentru Presa Scrisa al CRP cu articolele despre ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale. George Lacatus este unul dintre acei oameni care “miros” o ilegalitate inaintea altora si apoi muncesc mult pentru a gasi dovezi si pentru a o face publica.
Jiunimea: In ce consta jurnalismul investigativ?
George Lacatus: Jurnalismul de investigatie este sectia tare a unui ziar quality. Subiectele de investigatie stau pe prima pagina a ziarelor quality si fac agenda unui ziar serios. In general, un articol de investigatie are rolul de a scoate la lumina un lucru pe care autoritatile sau alte parti implicate nu vor sa il faca aflat.
J.: Pe asta se bazeaza si expresia “the force of the fourth estate”? Asa se spune, ca jurnalismul investigativ este “the force of the fouth estate”, intr-un fel “arma” cea mai puternica pe care o are presa.
G.L.:: Da. pentru ca jurnalistii de investigatii vin cu subiecte exclusive, despre lucrurile care, in mod normal, nu ar trebui sa fie publice. Daca te uiti pe ziarele quality, o sa vezi pe prima pagina numai astfel de articole; deci, un ziar serios care vrea sa de detaseze in peisajul asta romanesc plin de “fete de la pagina 5”, trebuie sa aiba o sectie tare cu jurnalisti de investigatii. Un jurnalist de investigatii se formeaza greu, in ani de lucru in presa. Nu e ca un jurnalist specializat pe un anumit domeniu. Un jurnalist de investigatii trebuie sa cunoasca cate putin din fiecare domeniu iar pe anumite domenii, cele importante, trebuie sa fie stapan, sa le cunoasca foarte bine. Pentru orice investigatie, jurnalistul care o realizeaza raspunde cu capul, adica poate fi dat in judecata daca nu o documentreaza cum trebuie sau scrie calomnii.
J.: Care sunt domeniile cele mai importante, cele pe care trebui sa le cunoasca cel mai bine un jurnalist de investigatii?
G.L.: Domeniul justitiei trebuie cunoscut foarte bine: codul penal, etapele unui proces, care e difrenta intre invinuit, inculpat, acuzat etc. Domeniul economic: care sunt etapele unei licitatii publice, ce inseamna un caiet de sarcini, ce inseamna legislatie UE, informatii cu privire la codul penal, fonduri UE, licitatii etc.
J.: De ce ati inceput sa faceti investigatii?
G.L.: Ajunsesem intr-un stadiu in care incepusem sa pricep cum se fac afacerile ilegale, cum se musamalizeaza lucrurile, imi facusem surse foarte bune. Astfel, ajunsesem sa scriu subiecte de prima pagina. Asta motiveaza un jurnalist: cand subiectele sale ajung pe prima pagina.
J.: Ati terminat Facultatea de Jurnalism?
G.L.: Nu. Am terminat Facultatea de Litere. Am mai facut 2 ani de Facultate de limbi si literaturi straine (engleza si romana), dar n-am terminat-o. Apoi am mai facut un Colegiu pPedagogic, 2 ani. Inainte sa intru in presa, am fost 1 an, 1999-2000, profesor suplinitor de limba engleza, la o scoala generala. Din 2000, m-am axat doar pe presa, in 1999 – 2000, am inceput sa lucrez la radioul local, ca reporter. Radio Mediterana, din Rm-Sarat, jud. Buzau.
J.: Exista cursuri pentru cei ce vor sa invete cum se face jurnalismul investigativ?
G.L.: Exista cursuri de jurnalism de investigatii. La CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) s-au tinut astfel de cursuri si la Freedom House Romania, ambele tinute de Liviu Avram. Mi se pare ca exista si la Facultatea de Jurnalism, dar nu stiu sigur. Intr-o perioada se tineau, tot de catre Liviu Avram.
J.: Cam cat de mult se munceste la o investigatie si, mai ales, cat timp?
G.L.: Depinde de la caz la caz. Sunt investigatii care iti ies intr-o zi si sunt altele care iti ies in cateva luni. Depinde de cum aduni informatiile si de cum ai acces la ele. Asta face diferenta.
J.: Cat de greu e sa incerci sa afli informatii si, mai ales, sa lucrezi cu sursele, atunci cand ele stiu ca e vorba de o investigatie si nu de un articol oarecare?
G.L.: Jurnalistul de investigatii e dependent de surse. El se bazeaza pe informatii, pe care apoi le verifica, din alte 2-3 surse. Informatia ajunge la jurnalist in mai multe moduri: cel mai usor, ajunge atunci cand cineva are un interes sa apara un articol despre altcineva. Genul asta de articol eu nu l-as numi investigatie. Adica, “sursa” vine cu un dosar beton, iar misiunea jurnalistului e mult mai simpla. Investigatia adevarata, in opinia mea, e aceea care pleaca de la o chestie care “sare-n ochi” reporterului. Adica e ceva care il intriga si apoi decide sa investigheze. Astea sunt investigatii adevarate. Un astfel de exemplu a fost investigatia cu ilegalitatile de la Loteria Nationala, unde totul a pornit de la o frustrare colectiva: mai multi colegi faceam cheta si jucam la loto 6/49 si nu castigam. Apoi, am inceput sa ne intrebam de ce se castiga atat de rar. Apoi, Liviu Avram mi-a dat sarcina sa raspund la aceasta intrebare: de ce se castiga atat de rar la loto 6/49? Raspunsul l-am obtinut dupa vreo luna de sapat. Ancheta a fost publicata pe prima pagina in “Cotidianul”, in ianuarie 2006. A facut record de vizualizari si comentarii.
J.: Am inteles care sunt “castigurile” unui jurnalist de investigatii , dar care sunt dezavantajele?
G.L.: Sunt si dezavantaje: o investigatie deranjeaza, strica niste afaceri sau, ceea ce este si mai rau, are consecinte penale. Dupa investigatiile despre Loteria Nationala, in prezent sunt judecati pentru evaziune fiscala George Copos si Nicolae Cristea, fost presedinte al loteriei. Daca vor fi gasiti vinovati de Curtea Suprema, cei doi vor putea infunda puscaria. Dezavantaje: am primit numeroase amenintari, sub o forma sau alta, de la telefoane, pana la scrisori cu cuvinte decupate si lipite, din ziare. In plus, am doua procese: unul cu Loteria Nationala, altul cu Agentia Nationala de integritate. Nu am fost dat in judecata pentru vreuna din anchetele mele, ci pentru ca “din cauza investigatiilor mele, in care am scos la iveala ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale, am stirbit prestigiul companiei si astfel am determinat populatia sa nu mai joace la Loto 6/49, lucru care a scazut incasarile companiei”. Incasari care imi sunt cerute mie. Tare asta, nu? Acelasi motiv e, in mare, si cu ANI. Adica si lor le-am stirbit prestigiul institutiei, dupa ce am scris despre o licitatie dubioasa de vreo 3,5 milioane de euro.
J.: In alte tari se intampla la fel? Cunoasteti alte astfel de investigatii care s-au terminat urat pentru jurnalisti si in afara Romaniei?
G.L.: Se intampla sa mai fie dati in judecata, dar nu pentru motivele penibile pentru care sunt dati in judecata jurnalisti din Romania, mai ales de catre o companie unde statul e actionar unic.
J.: Dupa ce se publica o investigatie, autoritatile va contacteaza pe dvs. sau actioneaza direct si rezolva problema?
G.L.: In cazul “Loteria Nationala”, procurorii DNA s-au autosesizat din investigatiile aparute in presa si au demarat propria lor ancheta. Procurorii au mijloace de ancheta mult mai tari decat jurnalistii. De exemplu, un procuror poate cere extrase de conturi bancare, ca sa vada de tranzactii s-au facut de catre o anumita persoana, lucru pe care eu nu-l pot obtine de la banca pe cale oficiala. Deci, nu e contactat jurnalistul.
J.: Mai scrieti si altceva in afara de jurnalism investigativ?
G.L.: Da. Reportaj de exemplu. Am scris acum 3 saptamani un reportaj foarte bun, zic eu, despre un preot penticostal care a reusit sa pocaiasca 80% din rromii unei localitati unde se petreceau casatorii intre copii. Dupa pocaire, nu mai au loc casatorii intre copiii rromi, iar fetele merg la scoala. Ala e reportaj. Si mai scriu pe blog chestii relaxante.
J.: “Ala e reportaj” pentru ca…
G.L.: Reportajul e o relatare a unui lucru vazut prin ochii jurnalistului. In reportaj, poti sa folosesti epitete, metafore, hiperbole si alte procedee artistice, poti sa-ti dai cu parerea pe subiectul respectiv. Ivestigatia e seaca. Fara literatura, doar faptele prezentate concret. Cine – ce – cum? Atat. Fara zorzoane literare, fara opinii.
J.: Cat de important este jurnalismul investigativ pentru Romania?
G.L.: O tara in care nu exista ziare care sa aiba jurnalisti de investigatii este o tara cu dictatura. Pentru Romania, este esential jurnalismul de investigatie deoarece Romania este o tara in care coruptia este ridicata la rang de mare arta. La cat s-a furat in tara asta, in ultimii 20 de ani, ne putem face o imagine despre cat de bogata e tara noastra. Sa nu uitam ca la noi s-au devalizat banci, lucru care nu s-a intamplat in Italia, spre exemplu, unde exista Mafia. De aceea spun ca la noi coruptia si modul de a fura au fost ridicate la rang de arta.
Cursuri pentru liceeni organizate de CJI
Apr 16th
Centrul de Jurnalism Independent cauta tineri interesati de presa si discriminare, de legatura dintre presa si interes public, dar mai ales de felul in care mass-media poate proteja minoritatile folosind mijloacele si tehnologia intr-un mod corect. Discriminarea este un subiect tabu pentru Romania, pentru ca doar intr-o societate perfecta, oamenii se pot adapta la circumstantele si la persoanele din jurul lor. In ciuda existentei unei legislatii si a unor institutii pentru combaterea discriminarii, implicand si organizatiile neguvernamentale, romanii au nevoie de timp pentru a-si schimba mentalitatea.
Publicul tinta al cursului Presa si Discriminarea este de 20 de liceeni din Bucuresti, Craiova si Sibiu, dintre care 10 de etnie roma. Pentru inscriere cei interesati sunt rugati sa dsecrie in maximum 5oo de cuvinte o persoana care reprezinta propriul model de viata, argumentand alegerea facuta. Totodata, dosarul participantiilor va trebui sa contina si un curriculum vitae, ambele documente fiind trimise prin e-mail (mihaela@cji.ro) sau fax 021 311 1378, pana la data de 19 aprilie. Persoana de contact: Mihaela Danga, coordonator de program (tel: 021 311 1375 ; fax: 021 311 1378).
Pe baza activitatii sustinute la cele trei module:Jurnalism si interes public, Rasismul in presa si Noile tehnologii de media, sapte elevi vor fi selectati pentru a participa timp de o saptamana la o scoala de vara din Bucuresti, in luna august, cu finantare oferita de fundatia Dinu Patriciu. Succes!
Detalii aici.
Limba română, limbă grea! Parol, mon cher!
Noi 10th
Zilele trecute, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a făcut publice rezultatele monitorizării folosirii corecte a limbii române în cazul a câteva posturi de televiziune care emit la nivel naţional, pe care le-a avut în vedere timp de o lună (perioada 20 septembrie- 20 octombrie 2009). Astefel, beneficiind de sprijinul specialiştilor de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan- Al. Rosetti”, au urmărit să creeze o statistică a greşelilor gramaticale sau semantice apărute în exprimarea curentă a prezentatorilor/ invitaţilor de la diversele televiziuni, dar şi conturarea unui top al celor care greşesc cel mai frecvent din acest punct de vedere.
Rezultatele îi indică drept campioni pe cei de la OTV, cu nouăzeci şi două de cazuri în care au comis erori (dacă rezultatul mai surprinde pe cineva…), candidaţi de colegii lor de la N 24 (optzeci şi nouă de cazuri) şi B1 TV (optzeci şi trei de greşeli). Nici celelalte posturi nu sunt într-o situaţie prea diferită: Prima TV a înregistrat şaizeci şi patru de incorectitudini, TVR 1 cu doar una mai puţin, TVR 2 şaizeci şi două, Kanal D cinzeci şi opt, PRO TV cinzeci, iar lista se continuă similar până la TVR Cultural, care deţine recordul: „doar” douăzeci şi trei de probleme.
Au fost analizate două tipuri de erori: folosirea neîngrijită a limbii, care nu este indicată (permisă) în cadrul discuţiilor purtate la un post de televiziune, şi greşelile grave, flagrante, care ne sfidează auzul din ce în ce mai des (lipsa acordului între subiect şi predicat, spre exemplu). Conform statisticilor, printre cele mai frecvente greşeli se numără încercarea de a atribui verbui „a trebui” şi alte forme decât cea unică în care se regăseşte corect (forma de persoana a III-a, numărul singular), introduucerea conjuncţiei „şi” în structuri unde nu este natural să se regăsească, pentru a fi evitată cacofonia (în locul reformulării, care ar avea acelaşi rezultat), formarea pluralului pentru un număr destul de mare de substantive, dar şi folosirea unor termeni originari din limbile engleză sau franceză, pronunţaţi şi acordaţi româneşte, în condiţiile în care ei nu au fost preluaţi nici în forma originală de vocabularul nostru.
Concluzia… Nu deţinem nici noi adevărul absolut în ceea ce priveşte limba română, dar ce auzim la televizor sună mult prea mult a „famelie mare, renumeraţie, dupa buget, mică”, a „bampir”şi „lupte seculare care au durat treizeci de ani”. Nene Iancule, iar nu ne ies steagurile la numărătoare! Şi e curat constituţional, parol, mama lor de capitalişti din Capitală!
Semnăm noi, cei mici şi răi de la „Jiunimea”. Sau de la „Răcnetul Carpaţilor”(prietenii ştiu de ce)… Ne mai gândim!
L-au fosilizat?
Aug 28th
Jeanin Butu
25 iunie: Michael Jackson a murit.
22 august: Inmormantarea lui Michael Jackson a fost amanata pentru data de 3 septembrie.
Traditia romaneasca in materie de inmormantari este foarte stricta. Mortu’ se baga in groapa la trei zile dupa deces. In timpul acesta o mana de rude si apropiati vin sa isi ia ramas bun, sa puna doua flori si imbuce ceva. Dupa trei zile mortul romanesc risca sa miroase, desi e trecut prin cele mai noi tehnnici de imbalsamare.
Defunctul Michael a trecut in lumea de dincolo de vreo doua luni de zile. Asta il face in opinia mea, mai mult decat mort, descompus si fosilizat. In tot acest timp am citit ca Michael este pastrat in conditii perfecte, la cateva grade sub zero.
Am intrat la intamplare pe un singur site si aici atarnau razlete zeci de stiri cu Michael. Dintre cele mai sonore titluri amintesc: “Michael s-a sinucis?”, „Unde este mormantul lui Michael?”, „A aparut si “adevarata nevasta” a lui Michael!”, „Copiii lui Michael nu aveau voie sa se uite in oglinda”, „ Prima fotografie cu Prince, fiul lui Michael Jackson, dupa moartea tatalui”, „Michael Jackson nu e tatal biologic al copiilor sai”, „Michael Frankeistein: cantaretul a facut experimente ca sa poata avea copii”.
Daca ar fi sa ne raportam din nou la oranduirile de pe la noi, lucrurile ar fi destul de clare. Starul ar fi trebuit sa fie pomenit de mult de 9 zile si de 6 saptamani. Bag sama rudele decedatului ori sunt pagane ori ii lasa „reci” aspectul acesta.
Dar cantaretul va ramane mereu in sufletele noastre, mai ales ca toti pustanii de 13-14 ani s-au pus pe ascultat piesele sale. Dupa ce moda emo, cu freze colturoase si suferinta a cam rasuflat, toata pustimea s-a dat pe un nou stil: stilul Michael. Toti si-au umplut playlistul telefoanelor cu Billy Jean si Dirty Diana. In plus, dansul consacrat de artist este motiv de disputa pentru tinerei, care folosesc miscarile pe post de dans de imperechere. Atentie: in randurile de mai sus nu sunt inclusi si fanii cantaretului de dinainte de deces…
Presa si-a umflat putin raitingul, bisericile au vandut mai multe lumanari, iar casele de productie au vandut cateva milioane de copii ale albumelor. In plus, pe tricouri nu vor mai aparea Kurt Cobain, Bob Marley sau Ozzy Osborne. Deunazi am vazut o mamaie care mergea pe strada etalandu-si tricoul „tatuat” cu poza lui Michael. Asta pana cand va muri Madonna si va incepe din nou o isterie generala…
Adio, Michael!
Iul 8th
“But they told me
A man should be faithfull
And walk when not able
And fight ’til the end
But I’m only human” (Michal Jackson-Will you be there)
Ieri, 7 iulie 2009, am mai ingropat o legenda. Funerariile lui Michael Jackson, regele muzicii pop (sintagma devenita deja cliseu), au fost sobre, pline de durere, dar si de dorinta averii lasate in urma. Dupa o viata plina de singuratate, de procese in care a fost acuzat de pedofilie, Michael Jackson a incetat din viata misterios, o moarte care a generat isterie in intreaga lume. Sinuciderile inregistrate in S.U.A din cauza acestui eveniment, nebunia agentiilor de presa, toate subliniaza impactul pe care Michael Jackson l-a avut in lume.
Los Angeles-apropiati ai artistului, 20.000 de fani si alte milioane de oameni au urmarit funerariile celui care inainte de dansator, cantaret, superstar, a fost OM. Un om judecat, chinuit de anturaj si familie. Nu a fost nimic spectaculos. Muzica, putin dans, lacrimi si un aer sobru care inconjura sicriul placat cu aur al lui Michael. In jurul orei 20.00 (ora Romaniei), celebritati precum Magic Jhonson, Marriah Carrey, Usher sau Larry Davis s-au asezat solemn pe scaune in fata unui Michael Jackson acoperit cu coroane de trandafiri rosii, inchis intr-o cutie. In fata televizorului milioane de fani sperau ca artistul sa sara din sicriu, sa faca celebrul dans ‘moonwalk’ ori sa cante ‘Thriller’. Dar nu a fost sa fie. Pe scaunele din fata, copiii sai asistau neputinciosi la ultimul omagiu. Paris, Blanket si Prince aveau ochii plini de lacrimi, iar negrul de pe imbracaminte era prea matur, nepotrivit cu perioada vietii lor. Pentru ei, Michael Jackson nu a fost un geniu al muzicii, un dansator incredibil si un show-man greu de egalat. Pentru ei a fost “daddy”. Probabil cea mai groaznica imagine este cea in care clanul Jackson i-a inconjurat pe cei trei copii. Intr-un fel asociez acel cadru cu viata lui Michael Jackson. Multi oameni, putini alaturi de el cu adevarat.
Michael Jackson trebuie apreciat ca artist! Si ce daca a vrut operatii estetice? Si ce daca isi lua haine stramte sau avea pielea neagra si apoi alba? A fost viata lui. Postura de “pedofil” a fost dezmintita ulterior de cel care l-a tarat prin tribunale, Jordan Chandler.
Inainte de toate acestea intrebati-va daca nu v-a atins macar o melodie de-a lui. Daca atunci cand erati mici nu voiati sa faceti celebra pirueta sau sa purtati o manusa!? Eu recunosc ca am vrut sa invat coregrafia din ‘Thriller’, am vrut sa port sosete albe si pantaloni negri. Am vrut sa dansez ca el…am vrut sa ii ascult melodiile. Si inca ma pun pe ganduri versurile cu tema sociala sau cele in care canta despre singuratate.
Nu cred ca o sa fie liniste dupa moartea lui. Oamenii nu pot sa nu speculeze, sa nu aduca teorii scrise in sufragerie. Si este normal…asta inseamna sa fii un superstar. Esti vanat, esti prins, dar tot nu mori.
‘This is it!’ Sper sa iti gasesti linistea, Michael Jackson. See you on the Moon!
