Se prinde de TINEri!!!
Posts tagged elevi
Camin, gazda sau chirie?
Feb 11th
Pana acum cativa ani se zvonea ca liceul ar fi cea mai importanta parte din viata unui om, fiind mediul unde capeti cele mai multe si frumoase amintiri. Recent, insa, se vehiculeaza ca facultatea ar fi definitorie pentru viata unui om, fara ea neavand posibilitatea unei angajari intr-o societate a carei deviza de libertate a fost demult uitata.
Indiferent ca vorbim despre liceu sau facultate, intalnim in calea noastra oameni a caror conditie sociala nu este infloritoare sau oameni care isi aleg ca centru de invatamant un alt oras decat cel din care provin. Ei sunt nevoiti sa stea cu chirie, in gazda sau la camin. Cat de costisitor este? Dar prielnic? Mai bine sa ii lasam pe ei sa isi exprime punctul de vedere.
Cristina S. este eleva in clasa a XII-a si sta cu chirie de la inceputul acestei clase. A venit in Craiova pentru ca localitatea in care locuia nu dispunea de un liceu. Din clasa a IX-a pana in anul terminal a stat in caminul liceului, care din nefericire s-a desfiintat. Sa vedem ce parere are ea despre locuitul cu chirie, dar si despre camin:
“Statul cu chirie are mult mai multe avantaje decat locuitul in camin, insa are si un dezavantaj major: pretul. As vrea sa incep sa descriu ceea ce nu imi place, ca un aviz pentru cei ce vor sa locuiasca cu chirie. In primul rand eu nu stau singura, mai am 3 colege de apartament, lucru care uneori este cat se poate de dificil. Asa cum am spus, costul pentru chirie este destul de mare, 6,5 milioane/luna, spre deosebire de camin unde plateam doar 45 lei/luna. Cel dintai devine insa accesibil atunci cand este impartit la un numar de 4 persoane.
Dezavantajul este in privinta consumului propriu, unii fiind mai economi, altii mai putin. Spre exemplu, eu sunt omul din apartament care are mereu grija sa stinga becurile, sa nu lase apa prea mult sa curga, in cateva cuvinte sa nu facem risipa de bani. Din nefericire, colegele mele consuma mai mult, insa suma intretinerii se imparte in mod egal.
In al doilea rand, tratatul cu parintii a fost destul de dificil: ei se temeau sa ma lase singura cu chirie, considerand ca ma pot demotiva sa invat. Cel putin in camin aveam o supraveghetoare si nici nu dispuneau de atatea utilitati care sa imi distraga atentia. Acolo invatam din plictiseala si nici nu puteam vorbi la telefon sau face orice altceva pentru ca le deranjam pe restul fetelor din camera. Am inteles, totusi, destul de bine care imi este scopul si faptul ca trebuie sa invat fara a fi impinsa de la spate. Sunt convinsa insa ca sunt si destul de multi cei care stau cu chirie si au pierdut aceasta notiune a viitorului.
Ce imi place? In primul rand mancarea. La camin erau zile cand nu ma puteam apropia de ea, asa de rau avea gustul. Aici avem posibilitatea sa mancam orice ne place, o data pe saptamana gatind fiecare dintre noi.
Confortul nici nu se mai pune in discutie, apa calda si baia din apartament fiind lucrurile care lipseau cel mai mult atunci cand stateam la camin. Trecand peste toate dificultatile provocate de colegii de apartament, peste faptul ca banii nu sunt suficienti, peste timpul pierdut facand de mancare sau drumul strabatut pana la scoala, care este destul de lung, statul cu chirie este benefic daca stii sa il folosesti in propriul avantaj. Cand vei ajunge insa sa il vezi ca pe o eliberare, ajungi de fapt sa renunti la a iti mai atinge scopul pentru care ai venit in oras: acela de a invata”.
Sa aflam acum ce parere are Alex G. despre statul in gazda. El este din Arad si a venit sa faca facultatea in Craiova. Sa fie oare statul in gazda mai dificil decat in camin sau cu chirie?
“Statul in gazda, in cazul meu, a insemnat cea mai buna alternativa din considerente financiare, dar nu numai. De cand locuiesc cu gazda am avut ocazia sa invat ce inseamna respectul pentru bunurile celorlalti, dar totodata si respectul pentru cei din jur. Gazda mea este o persoana care are multa intelepciune, insa care conduce cu mana de fier. Costul pentru locuitul in gazda este si el destul de mic, platind o suma de 200 lei/luna, intr-un apartament cu 3 camere cu toate utilitatile. La intretinere consumam putin, gazda mea fiind o persoana care face economii de neinchipuit. Confortul este aproape maxim, doar ca nu am posibilitatea sa vin si sa plec ori de cate ori vreau fara sa ofer explicatii.
Va puteti imagina insa ce inseamna pentru un baiat, invatat de multe ori sa fie servit, sa ajunga intr-un oras nou si sa fie nevoit sa isi spele singur hainele, sa isi calce, apoi in fiecare sambata sa dea cu aspiratorul, sa spele covoarele, sa stearga praful si sa faca ordine. Desi sunt o fire ordonata si care facea si acasa uneori cele insirate mai sus, este destul de dificil sa fii student in alt oras, dat fiind faptul ca trebuie sa te si angajezi ca sa te poti intretine. Astfel o zi obisnuita din viata mea incepe undeva la ora 08:00 dimineata, cand trebuie sa lucrez (noroc ca programul este flexibil si biroul de arhitectura unde lucrez este fix in blocul cu gazda) pana incep cursurile la facultate. De la facultate vin acasa, termin de lucru, o ajut pe gazda la treburile casnice si daca mai ramane timp ies la o plimbare. Nu pot trece insa peste faptul ca a sta cu gazda, mai ales “una care se ingrijoreaza de tine”, te face sa cunosti sensul responsabilitatii si al “rusinii parintesti”. In plus, norocul a fost de partea mea cand s-a oferit sa imi gateasca contra sumei de 1 milion pe luna. Si ce mancare delicioasa mai face!
Daca ar fi sa dau o definitie pentru statul in gazda, as putea spune ca este un fel de “armata”, ce iti ofera sfaturi si alternative pentru viitor. Daca ar fi insa necesar sa va spun daca regret sau nu ca am venit intr-un oras nou, tot ce va pot spune este ca independenta financiara este factorul care te maturizeaza cel mai mult. Iar a fi matur este si bine si rau.”
Concluzionand cele spuse de cei doi, ar trebui sa ne gandim serios care varianta se pliaza pe tipul nostru de comportament: ne dorim sa stam in camin si sa nu dispunem de nicio utilitate, suntem capabili si avem resurse materiale sa ne permitem sa stam cu chirie, sau oare putem suporta sa ni se spuna in fiecare zi ce sa facem de catre o persoana necunoscuta? Acestea sunt cele 3 variante pe care ar trebui sa le luam in calcul cand mergem la un liceu/o facultate intr-un alt oras. Acum e randul sa va intreb pe voi: ce experiente aveti legate de statul in camin, chirie sau gazda?
Pe CraiovaForum gasim cateva povestiri interesante despre viata la camin 
Bonus o poza din caminul fetelor:
Intalnirile “American Corner”
Aug 27th
Adelina Nicolescu
American Corner Craiova este un proiect sustinut de Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”, in parteneriat cu Ambasada SUA la Bucuresti. In cadrul acestuia se desfasoara pe timpul verii clubul de engleza condus de Melissa Culkin, o tanara din Boston, voluntar la Peace Corps. Clubul are intalniri in fiecare miercuri intre orele 13 si 15 la care participa elevi din Craiova, dornici sa invete ceva despre America si cultura sa.
Scopul intalnirilor sunt discutiile si dezbaterile pe diverse teme, acestea purtandu-se in limba engleza. Pe blogul American Corner sunt rezumate cateva dintre intalnirile si activitatile recent desfasurate (membrii clubului au compus catrene in engleza, au jucat diverse jocuri pentru a-si dezvolta capacitatea de comunicare sau au regizat si “jucat” o reclama pentru un produs desenat la intamplare). Mai multe detalii puteti afla si de pe site-ul bibliotecii judetene sau de pe newsletterul American Corner. Tot aici se gasesc si cateva filmulete si imagini cu membrii clubului de engleza in plina desfasurare.
Ieri, pe 26 August, intalnirea clubului de engleza a devenit mai putin obisnuita, cu ocazia unei vizite din partea lui Shamiso Marange, o tanara din Zimbabwe, studenta in anul II la Facultatea de Relatii Internationale – Universitatea din Craiova. Shamiso a sustinut prezentarea “Africa din inima mea”, realizata special pentru aceasta intalnire, discutatand cu cei prezenti detalii despre viata ei din Zimbabwe si despre tara ei. Evenimentul a avut loc cu ocazia “Equality Day”, ce sarbatoreste egalitatea dintre femei si barbati, discutandu-se astfel atat despre Africa, in general, cat si despre discriminarea dintre sexe sau rasiala.
Desi discriminarea si restul problemelor aduse in discutie sunt mai pronuntate in Africa decat in alte locuri ale lumii, Shamiso a marturisit « ca lucrurile nu mai stau astazi asa cum stateau acum 100 sau acum 50 de ani. In Africa si in Zimbabwe, mai ales, s-au facut schimbari majore. »
Studenta a dezvaluit cateva detalii interesante legate de stilul de viata si de nivelul de dezvoltare al tarii sale. Zimbabwe este, conform prezentarii lui Shamiso, o tara cat se poate de normala si destul de asemanatoare cu Romania. Capitala lor arata ca un oras normal, cu mall-uri, cinema si orice altceva, singurele zone care arata ca in documentarele despre salbaticie de pe Animal Planet fiind zonele rurale.
O alta observatie a fost cea legata de fauna si vegetatie. Desi foarte diferite de cele din Europa, Shamiso ne instiinteaza ca in Zimbabwe vom gasi lei, leoparzi sau elefanti in rezervatii si parcuri nationale, nu oriunde la o plimbare cu masina. Din detaliile pe care ni le-a oferit, Zimbabwe se aseamana cu Romania sau cu oricare alta tara destul de bine, tinand cont de prejudacatile unora vizavi de Africa. Un lucru de remarcat este muzica lor. Chiar si cea moderna, noua, urmeaza tiparele celei traditionale si indiferent de mesajul transmis, ritmul iti impune in cateva secunde o stare de buna dispozitie. Intalnirea a fost, asadar, un moment extrem de interesant prin volumul de informatii, dar si prin sinceritatea cu care Shamiso a raspuns la intrebarile celor prezenti.
Un alt eveniment deosebit in cadrul American Corner va avea loc vineri, pe
28 August, data la care, in 1963, Martin Luther King a tinut celebrul discurs in fata unui sfert de million de oameni cu ocazia marsului spre Washington, rostind celebra expresia “I have a dream”. Vineri, ora 13, in sala “Marin Sorescu” la Biblioteca Judeteana se va viziona un film reprezentativ acestui moment istoric. Sunt bineveniti atat membrii actuali ai clubului de engleza, dar si alte persoane interesate de acest eveniment.
Atat proiectul American Corner cat si clubul de engleza planuiesc sa-si continue activitatea si in anul viitor, unde oricine este binevenit in discutii.
Pulsul Litoralului
Iun 17th
Punctul de varf al sezonului estival a venit mai repede decat ne-am fi asteptat. Cei care nu au apucat sa analizeze piata litoralului romanesc, ar trebui sa se grabeasca pentru ca preturile cresc cu fiecare saptamana care trece. Deh…doar suntem in Romania-Land of (no) choice.
Directia pentru Tineret opereaza insa reduceri pentru studenti si elevi.
Totul depinde de locul in care doriti sa va bronzati. Pai daca e sa ne luam dupa preturile de la Mamaia, mai bine ne luam ghiozdanul si mergem undeva la greci. Intre 87 si 100 de lei/zi/persoana. Bine…aici intra si mancarea, dar nici conditiile nu sunt cine stie. Ceva de bun simt: televizor in camera, frigider si o floare langa pat. Costinestiul, statiunea tineretului, este mai light in preturi. 
La Hotel Costinesti de o stea, trebuie sa scoateti din buzunar intre 432 si 486 de lei (adica in jur de 69 de lei/zi) pe un sejur de 7 zile, in care este inclusa si masa. La restul pensiunilor si hotelurilor, preturile variaza intre 75 si 80 de lei. In Venus, Eforie Sud si Neptun, aceeasi poveste, doar ca pe alocuri preturile la hotelurile de 2 stele sunt mai mici decat in Mamaia (logic). Intre 60 si 80 de lei, cu masa asigurata. Cea mai buna afacere ramane in Vama Veche, unde se poate gasi cazare si la 30 de lei pe noapte. Cei mai multi opteaza pentru cort. Cine se duce in Vama sa stea la o super pensiune?:D
Asadar, daca nu v-ati facut inca planurile de vacanta, ar trebui sa va grabiti pentru ca locurile se rezerva din timp. Daca nu gasiti nimic, atunci puteti apela la cei care isi pun apartamentul la bataie cum te dai jos din tren: “Cazare, cazare…aveti unde sta?”
Furtul se invata la scoala…
Mar 9th
Jeanin Buţu
„[..]In burta lor sunt numai minciuni.
Ei ti-arata laptele albu si zic ca e negru.
Si tu trebuie să zici ca ei.
Vor să-ti ia tot.[..]”
Marin Sorescu- “Marin a lui Patru”
Marin Sorescu, cel care-ti sparge ratiunea de fonta cu barosul incarcat de sensuri si iti gadila mintea lasandu-te apoi intr-o balta de neinteles. Fiecare l-a elogiat acum doua saptamani cum a putut. Unii au facut “chermeze” cu aer cultural la conac la Cetate, altii i-au vazut piesele la teatru. Elevii s-au strans si ei, cum a ramas traditia, sa-l comenteze pe poet pe foile de examen la concursul organizat la Elena Cuza.
La concursul cu pricina nimeni nu si-a mai rupt gatul…
Si iata ce apare in scrierile unei participante:
“Subiectele aduse intr-un plic desfacut pe care probabil l-au fluturat multe maini inainte sa ajunga la noi, copii care vorbesc, am auzit acum cateva minute doua invatate ca isi noteaza in telefon cateva idei ca sa stie cum sa inceapa. Eu, eu nu stiu despre Sorescu decat ca s-a nascut la Buzesti in Dolj, ca avea un nas mare si ca are niste poezii foarte ciudate facute parca anume sa ti se intortocheze mintea. Vorba supraveghetoarei: “daca lucrati impreuna nu o sa dea bine.[…] Marin Sorescu, te-ai rasuci in mormant sa vezi ce batjocura de concurs ti s-a pregatit.”
Lucrarea completa a “razvratitei” o gasiti AICI.
Persoana de mai sus a fost de indata identificata, acuzata de “terorism intelectual” si a fost trecuta “absenta” pe lista cu rezultate,apoi “prezenta” cu o nota mica apoi nu mai stiu cum. Liceul de provenienta a fost somat sa-i puna “botnita” “dizidentei”. Si toate acestea pentru ca a avut curajul sa zica “Se fura!”, intr-un mod destul de fin, data fiind situatia. Altii au zis ca au fost trecuti neprezentati, desi dadusera testarea de dimineata, iar altii au recunoscut ca s-a copiat si s-a colaborat fara pic de jena.
Imediat, in barlog, “zibelinele” s-au rosit de manie, dat fiind degetul ostentativ indreptat spre ele, si au inceput sa arunce “ravase” cu propozitii scoase din contextul lucrarii. Deci, dragi organizatori, sunteti prinsi precum catelusul cu parul cret si tot dumneavoastra sariti cu coltii pe un observator, dezgustat de aviditatea ascunsa dupa un zid vopsit in culori de colegiu.
O noua materie ar trebui sa puneti in curicullum, in care sa ii invatati pe elevi ca nu e bine sa furi, dar cu masura se accepta totusi. Poeziile lui Sorescu nu merita terfelite in noroiul stereotipurilor aduse de acasa si in plicurile “incarcate de amprente neautorizate”. Premiile date sunt doar niste consolari ale neputintei si daca poetul nostru le vede de acolo de sus, de langa partenerul sau de sah, sigur o sa strambe din mustati
O modalitate, intarziata, dar totusi benefica, ar fi sa mutati concursul in alt liceu, scoala generala. Poate pe acolo foamea de premii se manifesta intr-o doza pertinenta.
Scoala fara zid
Feb 21st
Buzestiul, liceul unde se formeaza mintile agere si spuma intelectuala adolescentina, a avut ieri parte de un eveniment tragic. Caderea zidului Berlinului nu a avut fastul si amploarea, semnificatia alegorica si eficacitatea sentimentala pe care evenimentul de ieri le-a avut: GARDUL BUZESTIULUI A CAZUT!!!
Se poate observa in imagine opera de arta neasemuita a naturii:))
Blestemele elevilor, aruncate pe camerele de supraveghere, pe portile inchise si pe portarii botosi si inabordabili, s-au rasfrant asupra vestigiului istoric, un zid fragil de caramida. Doamna directoare arata cu degetul sus, pe deal, la Primaria Craiova, care n-a dat fonduri pentru consolidarea “bastionului”. Pana la urma, un nene s-a ales cu masina avariata, iar elevii cu o mai eficienta metoda de iesire din scoala.
“Caderea Bastilliei”, cum au numit-o unii in mass-urile si status-urile pline de bucurie, este de fapt un semn de la Dumnezeu, si Acesta ne spune “sunteti liberi acum fiilor, nu mai exista granite pentru voi!” J).
Cea mai tare idee a venit din partea unui liceean sarguincios, care a constatat trist ca lumea il va identifica de acum drept “ala care invata la scoala fara zid”. Un altul a sugerat montarea de sarma ghimpata conectata la 220 V, un efectiv de 50 de jandarmi si senzori care sa depisteze trecerea oricarei entitati vii de partea cealalta, in scopul neortodox numit “luarea talpasitei”.
Intre timp prin liceu se invata din nou cantecelul “Podul de piatra s-a daramat”, adaptandu-se la situatia actuala, iar elevii iau cursuri despre cum sa supravietuiesti sub daramaturi.
