Posts tagged balul bobocilor

7 decembrie, acum 2 ani – un amanunt mai putin important, dar o zi care a intrat in TOP 10 – cele mai penibile zile si momente din viata mea.

Probabil va intrebati de ce ii spun “balu’ meu“! Daca inca nu v-ati dat seama, va invit sa cititi pana la sfarsit si daca nici atunci nu va prindeti, inseamna ca my day wasn’t so bad afterall .

Dupa o luna de zile in care am fost rugat de toate colegele de an si in care m-am lasat convins pana la urma, am hotarat sa particip la Miss si Mister Geografie 2006. Au inceput apoi asa-zisele pregatiri care au durat si astea vreo luna, in care noi, bobocii trebuia sa invatam un mers scenic si cateva piruete. Si pentru ca mai importanta decat Misteru’ este intotdeauna Missa, e normal ca fetele sa fie supuse unui chin mai indelungat.

Responsabilii cu organizarea balului au fost cei de anu’ IV, care ne tratau ca pe niste sugari ce invata sa faca primii pasi. Nu zic ca n-au avut rabdare cu noi, dar mi-am dat eu seama mai tarziu ca “pregatirea bobocilor” era de fapt pretextul lor de a scapa de cursuri si profesori.

Am trecut si peste asta, si hai cu pregatirile: mi-au ales ei o partenera, m-au invatat sa ”merg” si mi-au zis ca as fi favorit la castigarea misterului, lucru care cred ca i se spunea oricui pentru a-I da putin curaj.

Toate bune si frumoase pana in ziua cea mult asteptata de toti, mai putin de mine pentru ca imi pierdusem orice entuziasm de vreo 2 zile, si asta datorita unei frizerite ce ma ciumpavise aproape la 0, dupa ce citise cateva pahare. N-a fost nici vina ei si nici a mea, situatia – bat-o vina, asa ca m-am impacat cu ideea. Tin minte ca la ultima repetitie am avut o sapca in cap si ma mir cum nu m-a intrebat cineva de ce o port.

In fine, incepu’ si balu’, profesorii venisera si ei devreme, ca sa poata pleca la fel de devreme, iar noi, vreo 12 persoane plus 2 fete din anu IV eram inghesuiti intr-o debara de 2 pe 2. Si incepu’ prima proba, cea cu prezentarea chilotului, sa vada lumea cum aratam in boxeri si bocanci in picioare.

Multe fluieraturi si din partea fetelor, dar mai ales a baietilor, dar si din partea profilor, ca de… si ei este oameni… nu ?

Trecuram de treaba asta si luaram o pauza de schimbare a hainelor, perioada in care colegele noastre mai mari trageau de timp cu niste glume si concursuri pentru public.

Nu mai stiu exact cate probe si in ce ordine au fost, dar imi aduc aminte de cea in care perechile trebuiau sa prezinte o sceneta, improvizata s-ar zice, dar pe care noi o repetaseram pentru prima oara chiar in ziua aceea. Si incepura sa apara perechile-personaje: un cuplu format din o baba si un mos, un altul dintr-o cadana si stapan, altu cu ingerasul si diavolu, unul cu pisicuta si dulaul, si apoi aparu’ 50 cent in persoana, adica moi, cu ditamai parpalacu pe mine si o fata despuiata care a vazut ea pe Discovery cum se aprinde focu’ si se freca de mine in speranta ca poate-poate .

Pana aici totul bine, colegii erau ofticati ca avusesem o idee trasnet, iar profii se ridicasera de pe scaune sa-l vada pe Maria Sa – 50 de lei, numa’ ca la terminarea figurilor trebuia sa avem si-un final, dar la care nu lucraseram prea mult din lipsa de timp, si ce-i venii fetei sa termine mai repede si sa sara mai devreme in bratele mele, taman cand nu ma asteptam. E clar ce s-a intamplat mai departe…, fetita a picat pe moale in fundulet, iar eu o cautam pe jos ca s-o putem sterge mai repede din fata publicului.

Ce sa mai, unii radeau in hohote, altii se abtineau, si unde mai pui ca iubitu partenerei mele, prezent si el in public, era de 2 ori cat mine si inconjurat de inca 3 malaci. Am ajuns in cabina de schimb, si chiar daca mi s-a parut ca a fost vina ei sarind mai devreme, mi-am cerut scuze, si toata lumea se calmase intre timp.

Dupa o pauza lunga, in care lumea uitase si cum ne cheama pe fiecare, a urmat ultima proba-clasica, cea de seara, in care fetele ies in evidenta prin rochiile de gala, iar baietii sunt trasi la Xerox, avand toti un costum. Aici am dat-o iar in bara, pentru ca am avut o inspiratie proasta in alegerea costumului. Toti erau la negru sau ceva cat mai inchis, numai 50 cent venise cu unul crem care statea pe el ca pe gard, cu manecile scurte, fara cravata, fara curea, si cu pantofi prea mari.

Ma rog, imbracati asa, trebuia sa sustinem o proba surpriza, sa tragem un bilet cu o intrebare sau o sarcina. N-o sa ghiciti niciodata ce mi-a cazut mie sa fac. Dar va zic. Imbracat asa cum eram, tarand pantofii dupa mine si cu mana in buzunar ca sa nu cada pantalonii, trebuia sa cant imnu’ Universitatii Craiova, si numai versurile nu imi veneau mie atunci, ca sa nu mai zic de vocea mea de tenor, dar bine ca a sarit un coleg microbist si mi-a luat microfonu’ din mana si-a-nceput el sa-si arate talentu’.

N-o mai lungesc mult, si va zic ce s-a intamplat. Ironia sortii sau ce mama ma-sii a facut ca taman eu sa castig concursu’ de Mister, si nu mi-a venit sa cred pana nu mi-a strigat numele a doua oara si m-am dus tremurand la o fatuca ce voia sa ma pupe, sa iau o plasa de cosmetice.

Asadar, eu sunt dovada vie ca poti s-o dai in bara si sa fii stangaci pana la 11:59 , si la ora 12 sa te transformi in Fat – Frumos din ou de cioara.

Mai tarziu am aflat ca profii au jurizat concursu’ si ca am avut cu 2 sutimi in plus fata de locul 2 .

Dar asta a ramas un mister pentru colegii care inca mai striga la mine: Mistereeeeeeee !!!

Marius IONESCU