Posts tagged Actorie

Am inceput o cautare avida dupa persoane cu hobby-uri neobisnuite, iesite din tiparul adolescentului normal. Am reusit sa gasesc persoane ce ies din anonimat prin pasiunile  lor: pictura, muzica, manufactura si nu in ultimul rand, actoria.

Am intalnit-o acum doi ani. Nu aveam nici cea mai vaga idee ce se ascunde sub numele Denisa. Stiam ca vine din Bailesti ca sa invete la Craiova, la Colegiul National “Fratii Buzesti”, stiam ca este o fire boema si stiam ca este o romantica incurabila. Nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca de fapt, de prin 2007, sub acest nume se ascunde o actrita in devenire.

Trupa “Masca” din Bailesti s-a infiintat in 2005 cu ocazia Festivalului National Salsovia, de la Mahmudia. “Eu am intrat in trupa abia dupa trei ani, in clasa aVIIIa. De fapt, in piese de teatru am inceput sa joc din clasa aVa, insa erau prezentate doar in Bailesti.”

Totul a inceput cu o preselectie, intr-o dupa-amiaza de vara, la Liceul “Mihai Viteazul” din Bailesti. “Am avut niste emotii graznice pentru ca numarul de concurenti era destul de mare.” Preselectia a constat in trei probe: dictie, poezie si joc scenic. “Ca poezie, am ales Dusmancele de Cosbuc, iar ca joc scenic, am interpretat-o pe Mita Protopopescu din Five o’clock tea, de Caragiale.”.

Prima piesa a fost pusa in scena la putin dupa infiintarea trupei, iar premiera a avut loc chiar de zilele Bailestiului. Piesa “Motiv de divort”, in regia doamnei Lucia Ciochia a avut un real succes in Bailesti. “Am avut un rol dificil. Interpretam o femeie batrana inselata. Cand m-am urcat pe scena extreme de euforica. Totusi, mi-am depasit emotiile. A iesit chiar bine.”

Au urmat apoi festivalurile de teatru din diverse judete. Prima oara au fost la Pitesti, unde s-au prezentat cu o adaptare dupa Amza Pelea, “In gura lumii.” .“A prins la public umorul oltenesc.”. Trupa a castigat unsprezece premii, prin care premiul pentru cea mai buna regie, cea mai originala piesa, cea mai comica piesa, iar Denisa a castigat premiul pentru cea mai buna actrita. “Am fost extrem de mandra de mine, doar stiam cat muncisem.”

A urmat orasul Bacau, unde au avut o adaptare dupa faimoasele schite ale lui Caragiale, Five o’clock tea si O noapte furtunoasa. “Categoric, am interpretat-o din nou pe Mita Protopopescu, desi mi-a fost infernal sa intru in rol. Pana la urma, dupa multa munca, rolul a ajuns chiar sa mi se potriveasca.”. Aici, cea mai amuzanta amintire este cand unul dintre colegi, era atat de speriat si tremura atat de tare, incat si-a uitat rolul. “Timp de douazeci de minute, am fost nevoiti sa improvizam 100%, insa asta a prins foarte bine la juriu, cat si la public.”. Pana la urma, au castigat premiul pentru cel mai bun spectacol, cea mai buna improvizatie, pentru cele mai bune costume, iar premiul pentru cea mai buna actrita i-a revenit Denisei.

In clasa a noua a urmat o pauza. “Mutarea din Bailesti in Craiova a fost brusca. Mi-era dificil sa ajung la repetitii si pana la urma am renuntat. Mi-a fost foarte greu sa ma despart de trupa mea.”. In vara dintre clasele a noua si a zecea insa a avut parte de o mare surpriza. “Am primit un telefon in timp ce eram in tabara la mare si mi s-a spus ca avem sansa de a juca intr-un spectacol stradal. Categoric ca am acceptat.” Repetitiile au inceput cu doua saptamani inainte de reprezentatie. Douazeci de tineri actori au interpretat pe strada in costume negre, machiati, diferite meserii si animale, in piesa “Invitatie la joc”. “Eu am fost Charlie Chaplin. Aveam o scena in care trebuia sa dansez. Niciodata nu am crezut ca youtube-ul poate fi asa de folositor.”.

Totusi, apogeul reprezentatiilor de teatru a venit anul acesta, cand actorul Eugen Titu a decis sa regizeze piesa “La Moara cu Noroc Bun”. Actorii au fost mobilizati, iar in mai putin de trei saptamani, au invatat rolurile. “Repetitiile erau extrem de obositoare, de la noua dimineata la douasprezece dupa-amiaza si de la patru dupa-amiaza pana la noua seara. Era infernal. Daca greseai fie si un pas cu un centimetru trebuia sa il faci de zece ori, pana ii convenea regizorului.”. Piesa avea ca tema centrala intrebarile existentiale despre moarte si viata. “Am ajucat rolul unui spirit circar care trebuia din trei in trei minute sa isi ridice fusta.”. Premiera piesei i-a prins pe actori cam nepregatiti. “Miscarea scenica nu era intru totul perfecta, insa publicul a inteles.”. A urmat apoi un turneu prin Dolj pentru promovarea piesei, cu o saptamana inainte de plecarea la Festivalul de Teatru de la Mahmudia. “A fost extrem de obositor, dar ne-am distrat de minune. Ce-i drept, inainte de plecare, eram franti de oboseala.”.

La Festivalul de la Mahmudia au participat sapte trupe, printe care si “Masca” bailesteana. “Acolo ne-am descurcat mult mai bine. Cred ca a contribuit enorm si faptul ca regizorul nu a venit cu noi. Pe de-o parte am fost mult mai relaxati, insa pe de alta parte, ne-am simtit descurajati, pentru ca restul trupelor aveau toate regizorul prezent.”. In Mahmudia, participantii la festival au fost cazati intr-un hotel de patru stele. “Era foarte frumos, mesele erau bune, insa ne dadeau numai peste. A fost excelent, dar nu o sa mai mananc cinci ani de acum inainte.”. Inca din prima zi au inceput reprezentatiile, prima fiind trupa de teatru locala, iar duminica, treisprezece septembrie a venit si randul trupei bailestene. “Am facut o figura foarte frumoasa, tinand cont de faptul ca eram prima data la Mahmudia.”. Trupa Masca a luat locul trei la festival, motivatia fiind simplitatea piesei. “Locul trei a fost bine meritat.”, insa au castigat premiul pentru cea mai buna regie si cele mai frumoase costume. “A fost o competitie foarte stransa, pentru ca toate piesele pareau a avea acceasi tema, si totul consta in regie. Regia facea totul.”

Din hobby-ul acesta nu ies bani, ci doar multe prietenii si contacte, intr-o eventualitate diplome. “In afara de Mahmudia, unde am primit o suta cincizeci de lei, nu am mai primit niciodata bani. Totusi, nu cred ca m-am gandit vreodata la asta. Ma distram prea tare.”

Ca planuri de viitor, Denisa este optimista. “M-am implicat si in trupa de teatru a liceului si sper sa reusim sa facem si aici treaba buna si bineinteles ca n-o sa intrerup activitatea nici in trupa Masca, insa o sa fie foarte dificil sa tin pasul cu repetitiile, avand in vedere ca eu sunt in Craiova, iar ele se tin la Bailesti. Insa vorba aceea, arta cere sacrificii.”

Si radem amandoua, ea de arta, eu de sacrificii.