Vineri a avut loc la clubul Electro Putere din Craiova o expoziţie având tema postcomunismului în societatea şi discursul contemporan, precum şi rularea filmului Kapitalism-reţeta noastră secretă,  al lui Alexandru Solomon. Evenimentul a fost pregătit timp de un an de zile, fiind prezentat până acum în Germania şi urmând ca acesta să fie adus şi în SUA.

Conceptul  vernisajului propune simularea parţială a câmpului cultural al istoriei recente din România. Titlul Fetish Factory este numele descriptiv al acestui câmp  el desemnează aluziv mecanismele de producere ale discursului comunist. Proiesctul asamblează lucrările a şase atişti, Pavel Brăila, Ştefan Constantinescu, Daniel Knorr, Alexandru Niculescu, Dan Perjovschi şi Alexandru Solomon, în ideea de a contura o viziune contrastantă şi reflexivă asupra culturii.

Niciodată nu m-am numărat pritre fanii postmodernismului şi cu atât mai puţin printre cei ai minimalismului. Când am văzut piesele care compuneau expoziţia, am rămas uşor surprinsă, ca să nu folosesc cuvinte dure, precum şocată. O oglindă mică de baie şi un săpun caracteristic epocii ceuşiste ce aducea cu anumite cadre din 4, 3, 2,  al lui Mungiu, o grămadă de pietre colţuroase şi destul de abstracte pentru capacitatea mea de înţelegere a artei şi nişte lingouri de aur din mămăligă, care sugerau o formă de artă destul de originală, dar oarecum necoplanară cu pragmatismul omului de rând, compuneau piesele cele mai atractive ale expoziţiei. Printre acestea era şi cartea lui Ştefan Constantinescu The golden age, câteva fotografii şi postere. Unul dintre postere, înfăţişa în prim plan un individ şi pe fundal, imenistitatea Casei Poporului în toată splendoarea, iar desupra avea un mesaj pe cât de  verosimil pe atât de sugestiv: Un popor mic cu o casă atât de mare. Nu ştiu cât de discutabilă ar fi componenta artistică în acest caz, ca să o confirm sau să o infirm, dar mesajul era destul de penetrant, ca imaginea să valoreze cu adevărat o mie de cuvinte.

La ora 19:00 a început filmul lui Alexandru Solomon, pe care l-aţi putut vedea şi la Modern. Pelicula surprinde o vizită a conducătorului suprem comunist în zilele noastre. Imapctul pe care l-ar avea reclamele gigantice cu Coca Cola, expoziţiile de iahturi scumpe, terasele ticsite cu bucureşteni şi bulevardele angrenate într-un perpetuu forfot automobilistic. Filmul conţine interviuri cu cei mai importanţi /bogaţi/puternici moguli ai zilelor noastre, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Gigi Becali, Dan Diaconescu, George Copos şi alţii. Fiecare dintre aceştia sunt surprinşi la locul de muncă, acasă sau la o plimbare cu iahtul. Fiecare povesteşte cum a făcut primul milion, ce mituri cu privire la colaborarea lor cu fostul regim sunt devărate şi  felul în care fiecare îşi conduce astăzi imperiile de zeci de milioane de euro.  În tot acest timp, spectatorul este martor la o călăătorie dominată de lux şi opulenţă care din când în când este bântuită de prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, care îşi păstrează rolul de martor tăcut al tutror celor întâplate în lipsa sa. La sfârşitul călătoriei sale printre cei mai vii ca niciodată, se declară mulţumit de succesorii săi, care cu toţii au păstrat ceva din Nicolae Ceauşescu.

Societatea românească e ca un restaurant, scump cu de toate, în care poţi să comanzi ce şi cât vrei, dar nu vezi preţul nicăieri. Unii înfulecă nesătui, sfâşie şi gâlgâie lacomi pe nerăsuflate din ce în ce mai mult . Alţii se mulţumesc cu frimiturile. Şi mai sunt şi cei care mănâncă atât cât le cere stomacul şi cât îi lasă conştiinţa. Rămâne întrebarea: acum cine va plăti nota?