Prin redactia Jiunimii am avut si cativa oameni care au avut de dat un “examen de maturitate” (un cliseu mai vechi la BAC-ului). Flori, Jeanin, Iulia si Andra au trecut cu bine acest examen si asteapta sa devina studenti cu acte-n regula.

Azi, din impresiile bacului, Flori ne marturiseste ca…

In urma cu 4 ani ni se vorbea de un examen ce avea sa definitiveze anii de studiu la liceu: examenul de bacalaureat. Incurajati, dar si impulsionati sa invatam, am petrecut cei 4 ani mai mult sau mai putin invatand, fara sa constientizam ca timpul trece.

Asa am ajuns cu cateva saptamani in urma in fata discutatului examen, cu multiplele lui schimbari pe tot parcursul anului: emotii, stres, dar si bucurie ca vom scapa. Cunostintele pareau a nu mai fi de recunoscut in mintea noastra, totul parea pierdut si fara sfarsit. Emotiile erau cu atat mai mari cu cat familia, rudele, prietenii te sunau si iti urau succes, asteptand parca marele succes din partea ta.

Retelele de socializare erau impanzite de hashtagul #AMR (au mai ramas) x zile pana la bac. Fiecare ne uram succes fiecaruia, intrebandu-ne ce am invatat si ce nu, dar mai ales raspandind zvonuri despre posibile variante ce ar putea sa ne pice in ziua examenului. Astfel, cu cateva ore inainte de proba la romana, cu totii stiam de varianta 24, eseu despre prietenie si caracterizarea lui Ilie Moromete. Ghinion: subiectele au fost cu totul altele si mitul aflarii subiectelor cu ore/zile inainte fusese spulberat.

Prima zi a saptamanii, prima proba sustinuta la comun de toti elevii inscrisi la acest examen: limba si literatura romana. Cea mai grea, fiind acumulate toate emotiile, dar si cea mai accesibila din punctul de vedere al subiectelor. Listele erau luate cu asalt si fiecare isi calcula locul unde va cadea in banca: unii voiau langa anumiti colegi, altii se fereau de prima banca, iar cei mai multi ne analizam comisiile de supraveghere: “oare sunt rele?”, sopteau cele mai multe guri privind in clase.

Iesirea din sali la ora 12:00 parea sa anunte o mare bucurie: majoritatea stiusera basmul, iar dramaturgia de la partea I nu daduse mari batai de cap. Peste 2 zile urma insa cea mai dificila proba: istoria pentru unii, matematica pentru altii. Emotiile deveneau si mai mari cu cat se apropia ziua examenului. O zi norocoasa pentru unii, cei de la uman, si mai putin pentru cei de la real: matematica avea sa le procure multe probleme, subiecte grele si raspunsuri incerte. Unii au trecut cu bine si de aceasta proba, mai putin satisfacatoare decat prima, insa sperand la o nota de trecere. Ultima, si poate cea mai usoara si accesibila proba, cea la alegere, avea sa multumeasca multi elevi si sa ridice mediile  candidatilor.

Ultima zi a acestui, dar nu cea din urma ca importanta, a fost duminica, ziua in care aveau sa se afiseze notele. Curtile liceelor erau impanzite de elevi inca de la ore matinale, altii trezindu-se mai tarziu din cauza oboselii generate de noaptea pierduta in care asteptasera rezultatele pe siteul ministerului, fara insa ca acestea sa apara. La fel de multe emotii, poate mai multe ca cele de la inceperea examenului se stransesera in cea din urma zi. Listele finale provocau zambete, rasete, imbratisari, dar si plansete, dezamagiri si neputinta. Ca orice joc al vietii, unii erau castigatori, iar altii erau invinsi.

Bacul, examenul maturitazii, a fost dovada de care aveam nevoie sa realizam ca in viata orice este posibil cu putine ingrediente de baza: vointa, informatie si noroc. Fara a il putea plasa pe o scara a dificulatii, acest examen a fost deschizatorul altora, sfarsitul ce duce spre un nou inceput, un inceput ce ne apartine in totalitate. A face sau a nu face ce ne dorim in viata, a vreau sau a nu vrea sa reusim. Totul e un examen al carui sfarsit va fi evolutia noastra.

De pe 3 pana pe 10 iulie, la Patria puteti vedea Planul de rezerva (The back-up plan), o comedie romantica din 2010. De obicei, oamenii se indragostesc, se casatoresc si fac copiii, dar asta sa fie oare ordinea ? Filmul arata  cum stau lucrurile pentru Zoe si Stan.

N-o sa va convinga nota de pe IMDB (4,3 ), insa pentru fetele ce viseaza la Harap-Alb calare pe calul Alb, o ora si jumatate pe locurile « confortabile » de la cinema este suficient pentru a le hrani sperantele. Tipic unei comedii romantice !

O femeie normala, Zoe(J.Lo.) ajunsa intr-un anumit moment al vietii in care ceasul ei ticaie dupa scutece, se hotaraste sa aiba un copil prin inseminare. In Ziua cea Mare il cunoaste si pe Fat-Frumos, chipesul fermier Stan ( Alex O`Loughlin) ce se indragosteste iremediabil de ea. Desi Zoe e incapatanata, dragostea la prima vedere a lui Stan o molipseste si pe viitoarea mamica.

Ei bine si unde-i problema ? Acum va avea si sot si copi(i)l si-un final fericit ca in orice basm. Pana acolo, insa,  e cale lunga, iar Zoe pare ca vrea sa gaseasca noduri in papura. Tocmai nodurile dau savoarea filmului, asa ca poate sunteti curiosi. Grupul « Mamelor singure si mandre », o bunica logodita de « un veac », branza de capra a lui Stan, planurile de bebei, funduletul sexi al lui J.Lo. pipereaza suficient viata proaspatului cuplu.

In concluzie, daca vi se naruie vreun plan pe care il aveti pentru saptamana asta, Planul de rezerva este la Patria si va va inveseli putin, doar e vacanta, zambetele sunt la ele acasa.

Ne simtim vinovati ca nu am mai scris constant in ultimele 2 saptamani si de aceea avem de dat cateva explicatii: unii dintre noi au avut de trecut “testul de maturitate” (mai simplu, Bac-ul), altii au fost plecati din localitate/tara, iar ceilalti au fost in sesiune pana de curand. In urmatoare saptamana o sa revenim cu forte noi! Jeanin, Andra, Iulia si Flori ne vor spune cum a fost experianta Bac-ului de anul acesta, vom cunoaste un tanar care a participat cu un scurtmetraj  la TIFF, vom trece in revista ce concerte se mai tin vara aceasta and many more . Avem de recuperat (atat noi cat si voi).

P.S: E vacantaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!