“As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….”

Dupa mai multe zile de coma, jurnalistul Mile Carpenisan a incetat din viata luni, 22 martie, din cauza unui soc septic si a unui blocaj renal. Dupa ce a fost internat la Spitalul Judetean din Timisoara prietenii si apropiatii au lansat un apel umanitar prin care li se cerea timisorenilor, dar si tuturor celor care ar fi dorit sa se implice, sa doneze sange: grupa A2 pozitiv. Doctorii au fost destul de sceptici in pronosticuri, intrucat starea jurnalistului se inrautatise in ultimele zile.

La orice ora din zi sau noapte Mile era prezent la datorie, se afla in mijlocul evenimentelor. A fost reporter de razboi pentru Antena 1 si Antena 3. Din 2008, insa, a inceput sa lucreze ca freelancer. Pasiunea pentru jurnalism si-a dobandit-o in timp. Era insetat dupa ceea ce insemna ineditul, dorea cu orice pret sa cunoasca povestile de viata ale celor din jur, dar mai ales era fascinat de conversatiile pe care le purta ore in sir cu oamenii abia intalniti. Erau povesti aparent simple, dar care ii accentuau vastele cunostinte. Aceasta cariera i-a dezvaluit nu numai partea buna a lucrurilor;de cele mai multe ori a trebuit sa asiste neputincios la tot ceea ce il inconjura “Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.”.

Desi avea doar 34 de ani, stia ca in sufletul lui va ramane vesnic un copil, un copil care sa nu inceteze a visa vreodata” Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.Eu vreau sa cresc MIC!” Ultimele zile din viata si le-a dedicat unei campanii umanitare prin care incerca sa salveze viata unui tanar de 29 de ani bolnav de leucemie. A fost un adevarat jurnalist care a luptat pana la capat pentru cei din jurul lui, dar pe el cine l-a ajutat? Curajul, setea de cunoastere, dorinta de a incerca sa schimbe lumea l-au urmarit pretutindeni. Nu putem schimba singuri lumea, dar putem incerca! Odihneste-te in pace, Mile, tu care ai vrut sa fii om de zapada!

Tweet This Post