Se prinde de TINEri!!!
Jiunimea Veche
Articole vechi
“Calatorie placuta pe culmile trance-ului”
Mar 31st
Intr-o lume unde zgomotele si sunetele dau pulsul societatii, Andrei, un tanar de 19 ani, este captiv intr-un univers al mixurilor si muzicii trance.” Pasiunea mea pentru muzica electronica a aparut in timp, un prieten mi-a deschis poarta catre o lume a sunetelor si a emotiilor. Initial, am ascultat muzica house, fiind destul de comercializata si aici, dar si in SUA, unde mi-am petrecut cativa ani din viata, dar, in cele din urma am descoperit trance-ul, o muzica care ma reprezinta cu adevarat.”
Desi nascut in Romania, s-a mutat impreuna cu familia in SUA, o alta lume,a sperantelor, unde oportunitatile apar la orice pas, unde nimic nu socheaza iar discriminarea nu este la ea acasa. Andrei a imprumutat stilul lejer de viata a americanilor- o usoara rutina care ii este alaturi in fiecare zi, unde muzica este pusa la loc de cinste. Nu poate spune ca liceul il influenteaza intr-un fel anume, dar imi explica cu o oarecare usurinta ca informatia este totul pentru el; nu conteaza de unde o preia, dar atat timp cat o detine se simte stapanul lumii. Cu o puternica incredere in propriile forte, si-a incercat norocul in industria muzicala, participand la un concurs lansat de Armin van Buren “Ascultam Global Dj Broadcast, un show radio saptamanal difuzat la peste 30 de statii radio din intreaga lume si am aflat de un concurs. M-am gandit ca as putea incerca ceva, nu sunt 100% sigur ca voi castiga premiul, dar macar ma pot face auzit de cei mai buni dintre cei buni.”
Talentul si ambitia sunt singurele lucruri care nu il parasesc nicio clipa pe Andrei:a muncit din greu pentru a-si finaliza mixul, iar ulterior l-a trimis.“Emotiile abia acum incep sa-si spuna cuvantul: preselectia s-a terminat si astept cu cu sufletul la gura raspunsul. Daca nu voi castiga, cu siguranta nu ma voi opri aici. Vreau sa cochetez cu diferite programe de produs muzica:DJ sau producator… care suna mai bine? Puteti asculta mixul aici file.html
Petrece cateva ore pe saptamana la sala pentru a se relaxa, dar mai ales pentru a duce o viata cat mai sanatoasa.De cele mai multe ori aparentele inseala, ca si in cazul de fata: la o prima vedere nimeni nu poate ghici ca acest adolescent ascunde o poveste, in centrul careia se afla Tiesto, idolul sau , “Nu ai cum sa nu il remarci. In momentul in care il asculti te cuprinde niste sentimente unice, greu de explicat. Are un mod aparte de a aborda seturile. Un adevarat maestru al artei, care uimeste clipa de clipa.”
Daca mergi pe strada nu ai cum sa nu-i observi energia provocata de muzica pe care le-o impartaseste celorlalti. Desi este in continuare un copil care lupta pentru visurile sale, nu inceteaza sa spere ca in viitorul apropiat o casa de productie il va descoperi. Ii uram succesc in cariera, dar si la bac, iar el isi ia la revedere urandu-ne” Infuzie letala de trance“.
“Va pup maai!”
Dec 23rd
Intra cu un mers de gazela, se aseaza la masa, eu asud toata, iar interviul incepe. Hehe…nici pe departe. De fapt ne-am intalnit pe scarile cafenelei unde urma sa ne petrecem aproximativ 2 ore. Veselia ei debordanta nu lasa nici-o urma de indoiala ca avea sa fie o seara grozava si plina de zambete.
O cheama Oana Diana Radu si este eleva in clasa a IX la Colegiul National “Elena Cuza”. Canta de cand se stie si este constienta ca o face bine. Nimic nu o demoralizeaza si nimeni nu i-a contestat talentul vreodata.
Ne-am asezat la o masa langa geam. Era putin mai departe de boxele in care rasuna un house nebun si iritant, iar pe langa asta se putea vedea un peisaj de poveste. In cateva minute totul se imbracase in alb.
A inceput prin a-mi povesti ca si ea, ca oricare alta fetita de patru ani, canta la oglinda cantece inventate. Adora pantofii, rochiile si fixativul mamei sale. In circumstantele date, nu a mai fost nevoie decat de un pas pentru a ajunge la “Palatul copiilor” din Craiova.
Nu i-a fost greu sa se obijnuiasca cu rolul pe care si-l asumase la o varsta atat de frageda. Parintii ei, dar mai ales mama, au sustinut-o mereu. Vorbeste cu zambetul pe buze despre caietul intors invers ce dadea impresia ca stie sa citeasca, de cantecele mimate de catre ”sufleori” si de reflectoarele ce odata aprinse o faceau sa uite versurile.
Primul care i-a indrumat pasii a fost Dumitru Iliuta mai apoi fiind urmat de nume mari precum Mihai Alexandru, Marius Teicu si Cornel Fugaru- o colaborare ce dureaza de 3 ani.
Face saptamanal drumul Craiova-Bucuresti, unde ia cele mai importante lectii de canto. Datorita faptului ca varsta sa nu-i permite sa se mute singura acolo si nici serviciul mamei sale, Oana este dispusa sa faca orice sacrificiu, oricat ar fi de greu, pentru a-si indeplinii visul.
A facut cinci ani de pian pe care i-a incheiat cu nota 10, a participat la diferite concursuri intorcandu-se acasa cu premii foarte mari, a aparut in lumina reflectoarelor de foarte mica, si cu toate astea Dee-Dee, cum o alinta prietenii nu a uitat sa fie copil
Ochii ei tradeaza o duiosie iesita din comun. Nu are de spus nimic rau despre nimeni, admira fiecare artist ”indiferent de cat este de comercial” pentru munca pe care o depune, ca doar “inchipuie-ti cat munceste numai pentru o singura coregrafie”.
Festivalul de la Mamaia a fost inca un pas important in cariera sa. Nenorocul a facut sa fie cu 4 luni mai mica decat impuneau regulile acestuia. Gurile rele nu au stat degeaba, iar Oana s-a trezit in emisiunea lui Dan Diaconescu, iar mai apoi in tot felul de tabloide romanesti.
Cu mare parere de rau Dee-Dee a fost nevoita sa paraseasca concursul, dar toata publicitatea facuta a fost o noua rampa de lansare pentru cariera sa. Astazi, are ceva proiecte in plan, despre care a promis ca va vorbii in exclusivitate pentru Jiunimea in viitorul apropiat.
Printre micile glumite scapate intre intrbari, am aflat despre ea ca este ambitioasa, ca ii este frica de intuneric, si de aceea doarme cu lumina aprinsa. Este razbunatoare atunci cand este atacata in mod gratuit, se incurajeaza singura si nu uita nici-o clipa sa-si pastreze surasul.
Evident ca interviul l-am terminat in hohote de ras, iar la plecare Dee-Dee ne-a transmis un calduros “Va pup maaai!”. Acum ne ramane sa aflam ce surpriza de proportii ne mai pregateste.
Ca în Dorobanţi
Aug 1st
De ANDREEA RUJAN
În încercarea de a găsi un subiect potrivit pentru prima apariţie în „Jiunimea” , am ieşit cu încă trei prieteni la o terasă din centru. După o oră şi jumătate de discuţii, timp în care am sorbit un ceai şi am analizat aproape fiecare persoană care a trecut pe lângă mine, mi-am dat seama că „stăteam în subiect”. Terasele de fiţe de pe Calea Unirii, unde toată lumea vine îmbrăcată „ca de oraş” , reprezintă subiectul ideal pentru articolul meu.
Cum ani de-a rândul s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, ajungând la nu mai puţin de 5 terase divers colorate de la alb şi roşu până la verde-kaki, Piaţa Socio-Umană devine încet dar sigur „Dorobanţii de Craiova” . Nu e greu să iţi dai seama de ce, dacă privesti, mai mult sau mai puţin atent, toată „lumea bună” care se strânge aici mai ales la ceas de seară. Domni etalându-şi bijuteriile de firmă de la gât sau domnişoare cu cizmuliţe de „milieu” care discută intens în faţa unei ceşti de cafea pe o măsuţă joasă.
Sperând că voi afla totuşi ce este atât de atractiv la aceste terase, am pus câteva întrebări. Să fie oare preţurile? Se pare că nu. Având în vedere că o sticlă de apă plată costă în jur de 6 lei, s-a dovedit că nu acesta este motivul. Poate că interesantele instalaţii cu vapori de apă? În opinia unora, da! „Imi place foarte mult aici pentru că au „fâs-fâs” şi te poti răcori” ne-a explicat Andreea. Contrar acestei opinii, Mihai afirmă că funcţionează dupa principiul turmei şi dacă cineva alege o terasă nu contează dacă este în centru sau în altă parte. Să fie oare aşa?
După ce am aflat s-a dovedit că da. Craiovenii nu admit în ruptul capului că s-ar aşeza la o terasă de pe Unirii pentru că e de fiţe, ci pur şi simplu din întâmplare.
Am ajuns la concluzia că locaţiile din centru sunt preferate în defavoarea celor „de cartier” pentru ca oamenii care se strâng aici să nu se simtă singuri, admiraţi doar de vecinii di-mprejur.
Jiunimea creste!!!
Iul 26th
Jeanin Butu
Jiunimea are deja doi ani. Am aparut mult timp pe hartie si v-am fost alaturi la fel de mult timp aici, pe internet. Ne-am gandit ca v-ati plictisit sa gasiti mutrele noastre, de fiecare data cand intrati pe blog.
De aceea Jiunimea isi va mari echipa. Ne dorim sa ne intoarcem la ideea initiala, cand revissta nu era doar a redactorilor, ci si a celor care ne citesc. Astfel, grupul nostru s-a marit cu 11 oameni.
Va atentionam in postul precedent ca veti avea parte de surprize. Participantii la Scoala de vara organizata de CJI s-au decis sa-si foloseasca experienta capatata pentru a scrie pentru tineri pe blogul Jiunimii. Asteptati-va, deci, la o avalansa de stiri, interviuri, portrete si editoriale, toate scrise dintr-o perspectiva noua, pe o tema de wordpress compatibila pentru toata lumea si mult mai interesanta.
Veti face cunostinta cu noii membrii ai echipei pe masura ce le vom posta materialele si suntem convinsi ca veti fi impresionati de noua fata a publicatiei noastre
Noua redactie Jiunimea.
Sa ne cititi cu spor!
Revenim curand.
Iul 3rd
Ne cerem scuze ca nu am postat nimic in ultimele zile, dar unii dintre noi sunt cu scolile de vara si altii cu renovatul “locusorului de nebunii” (Jeanin, naughty boy!). Promitem ca cel tarziu duminica vom publica un nou articol. Pana atunci toate cele bune (mai alungati si voi din norii de ploaie:D)
