desenoteca de aur

Primele lucruri pe care mi le-am amintit despre pustiul intitulat atat de hollywoodian: Bobby, ce detine o lume proprie si personala, unica si individuala la tv, cred ca au fost urmatoarele: avea un unchi super smecher care ii tinea mereu partea (genul ala de unchi pe care si-l doreste orice pusti neastamparat), mergea pe o tricicleta incredibila care putea sa intre prin diverse chestii, sa pluteasca, sa inoate si asa mai departe, avea un tata care uneori se tranforma din tata in desen animat si avea multe matusi care adorau sa-l stranga tare de obraji pentru ca… de fapt, cred ca fara nici un motiv. Pur si simplu. Aaa… si ca detaliu de natura sa completeze cadrul spatio-temporal in care probabil ca va este imposibil sa-l situati pe Bobby, el a facut parte cu mandrie din Era FoxKids alaturi de stresantul Inspector Gadget, de Louie, de Caine Rau (stiti voi.. catelul ala prea “sensibilios” care cade pe spate la propriu daca ii spune cineva “caine rau” si nu se ridica pana nu ii se cere scuze), de Sonic X mai tarziu, si de multi altii.

In fine, tocmai cand credeam ca mi-am uitat intreaga copilarie, mi-au venit in minte cateva versuri pe care inca le mai fredonez cu colegii, fiind una dintre cele mai proaste glume din toate glumele multe si proaste pe care le facem zilnic: “Pestii nu puut… Pe sub apa, pestii nu puut!”

Apoi, convinsa ca asta a fost tot ce pot scoate din memoria mea prapadita, am realizat ca sunt fericita detinatoare a unei variante de Internet Explorer fara licenta, care ma poate ajuta sa ajung pe taramul minunant al Youtube-ului. Si aici, stupoare: episoade peste episoade si alte episoade si amintiri si rememorari si dai si razi si dai si razi si bine ca nu sunt destul de sentimentala, ca poate si plangeam. Asadar, pentru cei care nu stiu cum sta treaba, Bobby e un pusti cu o voce cam plangacioasa si cu o imaginatie foarte bogata. E un desen animat, intr-un cadru de desene animate si are un caine, Roger, care, nu stiu cum se face ca e cam de 3 ori mai mare decat el. Desi toate chestiile pe acolo sunt virtuale (desenate) taica-su’ e un om … real, adica om pe bune, in carne si oase. Asta pana incepe episodul, dupa care… intra si el in normalitate. Pe langa unchiul Ted care e cel mai smecher de pe planeta, si parintii lui, Bobby ii mai are si pe Derek si Kelly, fratele lui mai mare si sora lui si mai mare care, intamplator, nu prea se suporta unul pe celalalt. Oricum in ciuda farmecului pe care il au cei din viata lui Bobby prin ciudateniile lor, cea mai tare chestie ramane super-imaginatia lui Bobby. Copilul asta isi imagineaza tot felul de situatii si, de obicei, nu prea stie exact cum sa isi imagineze lucrurile, pentru ca nu le cunoaste atat de bine. Asa ca daca cineva spune vreo replica mai ciudata sau vreo vorba cu talc, pustiul o ia “mot-a-mot” si isi creeaza in cap un fel de FAFT adica “Film Artistic Foarte Tampit”.

In mare, cam despre asta e vorba in “Lumea lui Bobby”. Sper ca v-ati amintit cate ceva si daca v-au placut desenele astea in tineretile voastre, va invit sa vizionati secventa mea preferata, cea cu… pestii care nu put, bineinteles!