Loredana MATEESCU
Fotografiile sunt realizate de autoare
Ministagiunea teatrală studenţească şi-a deschis porţile pentru noul sezon. Promoţia de anul acesta a studenţilor Departamentului de Artă Teatrală a dat startul unei serii de două spectacole prezentate în premieră pe 27 martie, chiar de Ziua Mondială a Teatrului şi pe 28 martie, punând astfel capăt Zilelor Francofone de la Craiova.
„Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Matei Vişniec este piesa care a fost jucată pe scena Aulei „Alexandru Buia” din incinta Facultăţii de Agronomie miercuri seara, începând cu ora 18.30. Punerea în scenă a regizoarei Alina Rece a încheiat într-un mod artistic festivalul Francofoniei desfăşurat pe parcursul unei săptămâni pline.
Povestea comunismului a fost rememorată odată cu tragedia fiecărui personaj din spitalul de nebuni. Schizofrenicii, depresivii, melancolicii, debilii, autiştii şi maniacii trăiau în propria lor lume, o lume liberă de altfel. Spitalul era numit de către bolnavi drept teritoriul liber al Uniunii Sovietice, iar nebunia era, fără doar şi poate, o cale de a scăpa de regimul utopic.
În textul plin de subtilităţi şi-au făcut apariţia numeroşi c****i şi p****i, repetaţi obsesiv de scriitorul care respecta regimul ca la carte, Iuri Petrovski (Vlad Popescu), trimis la ospiciu să le povestească bolnavilor mintal istoria comunismului.
Infirmiera Katia (Tatiana Ciorba), care îl venera pe Stalin s-a arătat fascinată de sosirea tovarăşului Iuri Petrovski, ce îl cunoscuse şi chiar dăduse cândva mâna cu dictatorul. Katia s-a dovedit a fi mai mult decât prietenoasă cu scriitorul. De altfel, infirmiera era la fel de prietenoasă şi cu bolnavii, îndeosebi cu debilii în stare avansată. În naivitatea personajului său îngrădit de ideologia stalinistă, Katia nu uită să îşi folosească atuurile feminine. Din dorinţa prea mare de a-l cunoaşte pe Stalin, Katia recurge la incantaţii mai puţin convenţionale (folosindu-se de un fier de călcat şi „votcă”), invocandu-l pe idolul său în cadrul unei scurte şedinţe de spiritism.
Dialogul actorilor a alternat cu monologuri semnificative, debordante de sinceritate. Fiecare bolnav ascundea o tragedie legată de propria întâlnire cu dictatorul Stalin. Fiecare nebun şi-a expus trăirile intens. Am văzut lacrimi, am simţit emoţii, am trăit drame…
Sara Ciuciulete, tânăra actriţă de 21 de ani care a interpretat rolul Kareninei, mi-a mărturisit că nu poate vorbi încă despre o tehnică pe care o adoptă pentru a se transpune în pielea personajelor pe care le joacă. „Nu pot spune că am o tehnică, dar încerc să trec totul asupra mea. Monologul meu era un insert de Paul Goma şi recunosc, am avut o slăbiciune pentru trăirile expuse. Aveau legătură cu o experienţă asemănătoare din familia mea. E urât să mă gândesc la evenimente neplăcute, însă mă simt mai apropiată de dramă. Pe scenă reuşesc să mă descarc, iar asta mă linişteşte”, a mărturisit plină de emoţie Sara, după finalul piesei.
Deşi sunt tineri şi nu au apucat epoca de mult apusă, tinerii actori încearcă să îşi joace rolul cât mai realist, să devină credibili şi să transmită emoţie. Ei sunt conştienţi că realitatea pe care o trăim este o consecinţă a ceea ce s-a întâmplat atunci. În fapt, acesta este şi mesajul lui Vişniec. „Spectacolul este unul sărac din punct de vedere al tehnicilor şi al inovaţiilor, însă este unul cât se poate de real şi are menirea să readucă în realitatea contemporană ceea ce au trăit bunicii sau părinţii noştri”, a adăugat Sara Ciuciulete.
Scenele dramatice au fost completate de secvenţe ludice. Mi-am amintit odată cu Ivan (Ionuţ Alexandru Marcu), Piotr (Alexandru Măndoiu), Emilia (Ruxandra Radu), Agafia (Mihaela Nicolae), Karenina, Saşa (Andreea Gheorghe) şi Tania (Ruxandra Enache) de jocul din copilărie, deloc nebunesc, „Ursul doarme şi visează…”. Am mai reţinut şi că avionul face „clic, clac”, iar cea mai mare dramă a omului este că avionul face „pluf”.
Bolnavul Timofei (Cosmin Dolea) are un rol mai special. El este debilul mediu care îl face pe Iuri Petrovski să conştientizeze adevărata situaţie din spitalul de nebuni, printr-o tehnică de hipnoză. Pe parcursul somnului indus, scriitorul culege notiţe din experienţele tragice ale bolnavilor din ospiciu. Astfel, istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal devine istoria comunismului povestită de către bolnavii mintal.
Din distribuţie au mai făcut parte actorii Dragoş Teodorescu (Stepan Rozanov, directorul adjunct al spitalului), Alin Călinescu (un bolnav care l-a cunoscut pe Stalin) şi Eva Ştefănescu (Nadejda Alilueva). Jocul actoricesc a fost ridicat la cote maxime sub atenta supraveghere a lect. univ. dr. Mirela Cioabă, actriţă a naţionalului craiovean, de data aceasta şi companion pe scenă, în rolul directoarei spitalului.
Costumele nebunilor au fost în asentimentul situaţiei, rolurilor şi epocii surprinse. Faşe, tifon, saci rupţi au simulat cămăşile de forţă zdrenţuite ale personajelor internate într-un un spital de bolnavi mintal.
Finalul piesei a fost unul modern, cât se poate de actual. Pe muzica lui Guess Whu s-a produs o trecere rapidă de la trecutul pătat de memoria unui regim care se dorea a fi ideal, la realitatea contemporană. Interpretând versurile melodiei „Locul potrivit”, nebunii mintal şi-au ieşit din rol şi au devenit copiii, tinerii din viaţa de zi cu zi.
Chiar dacă textul original a fost scris de Matei Vişniec iniţial în limba franceză, piesa a fost interpretată în limba română, întrucât este parte din examenul de licenţă al studenţilor, după cum a precizat şi lect. univ. dr. Alexandru Boureanu, directorul Departamentului de Arte al Universităţii din Craiova, înainte de începerea spectacolului.
Din microstagiunea teatrală studenţească face parte şi spectacolul „Educaţiunea sentimentală la vite. O serbare şcolară”, după scrierile lui Ion Luca Caragiale. Cele două spectacole se vor juca o dată pe săptămână, iar programul reprezentaţiilor va fi stabilit ulterior.
