Foto: mohawkcollege.ca
Lavinia ARANGHEL
Numele româncei cu părul turbat este Adana Crăciun și este studentă în primul an la University of Glamorgan, în cadrul facultății de drept Law with Crimnology. Este o tânără volubilă, fostă buzeșteancă, și excentrică și nu de puține ori i-a fost atribuită o altă naționalitate grație felului ei unic de a fi, de a se îmbrăca și de a vorbi. Mi-a vorbit cu plăcere de viața din Marea Britanie și, mai exact, de viața din Treforest, Mid Glamorgan, Wales. Despre o altă lume, alți oameni, despre alte “altceva”-uri.
A fost greu să intri la această instituție?
Nu a fost chiar greu să intru. Am avut examenele cerute de ei, iar nota de la bacalaureat a fost mare, deci nu am avut probleme.
Cum ai fost primită la facultate?
În prima zi de cursuri am fost acostată de un coleg de-al meu, un grec venit şi el aici să studieze, care mi-a zis “ai un stil unic, te îmbraci ciudat, dar într-un sens bun”. Aveam o fustă mai largă, helancă, peste helancă un pulover cu mânecă scurtă, cizme, colanţi mai coloraţi şi avem un iepuraş în păr şi o eşarfă mai largă la gât. Gri, roşu, negru, alb.
Ai reușit să găsești clasele de cursuri?
Înainte de a începe cursurile, de obicei mă duceam la Students Union, o instituție în cadrul campusului unde poți să ceri sfaturi și direcții, și întrebam care sunt clădirile și pe unde să o iau ca să ajung acolo. Cam copilăresc, dar m-am descurcat. Plus că ni s-au explicat direcțiile și de către tutorele nostru personal.
Care este, mai exact, rolul acestui tutore personal?
Fiecare set, respectiv student are unul. În cadrul setului, se ocupă de probleme precum prezența, absențe, teme și proiecte, respectarea deadline-urilor și altele legate de școală. În ceea ce privește partea cu “personal”, poți apela la el/ea dacă ai probleme în viața personală, cum ar fi probleme în familie sau în campus, sau pur și simplu dacă vrei să discuți cu cineva. Poți să apelezi la tutorele tău fie la el/ea în cabinet, fie poți să îi trimiți un email la care ai garanția că îți va răspunde în maxim 45 de minute. E o strategie pe care o promovează în cadrul facultăților de aici pentru a-i face pe elevi să se simtă cât mai bine cu putință, cam ca acasă.
Unde stai?
În căminele facultatii, ei le zic “Halls”. Stau într-un apartament cu bucătărie și hol comun în acest camin, însă am camera mea cu baie proprie.
Care este atmosfera prin căminele de acolo?
Aici sunt foarte în vogă “flat parties”-urile care, spre nenorocul meu, se țin zilnic la noi în apartament. Am avut odată chiar și o plângere de la niște colegi din cămin. Când se hotărăsc colegii să își invite prietenii pentru “socializare”, se ajunge la o adevarată palooza (petrecere care se finalizează, de obicei, cu o migrenă groaznică în ziua urmatoare). Asta pentru că sunt cam alcoolici colegii mei când au prieteni invitați.
Cum este campusul?
E greu. Este plin de dealuri şi de scări. Am facut muşchi la picioare urcându-le şi coborându-le. Nu este imens dar, spre exemplu, dacă vrei să ajungi la ultimul cămin din campus, iţi cam ia 25 de minute.
Ai și colegi români?
Sunt singura româncă din primul an în facultate, dar la criminalistică mai sunt români, însă nu prea am avut tangențe cu ei. În majoritatea cazurilor pentru că mi se păreau cam dubioși.
În ce sens?
Vocabularul de cocalari și de pițipoance, recte de copii “dă cartier”. Povesteau de cum au “fur-găsit” niște chestii prin magazinele din Cardiff, orasul reședință al Wales și situat la doar 30 de minute cu trenul de facultate. Sunt copii de bani gata. De asta nu vreau să am nimic de-a face cu ei. Nu vreau să acuz pe nimeni pe nedrept, dar prefer să îmi mențin distanța față de respectivii.
După terminarea facultății, aveți garanția unui job?
Aici o să fac trei ani de facultate, iar după, Dumnezeu cu mila. Avem și o garanție relativă dar asta dacă facem puțină muncă voluntară în timpul facultății, adică dacă facem niște “shadowing” pe lângă avocați sau avocați din barou. Asta arată în CV că ai experiență în domeniu. Însă angajarea imediat dupa ce ai ieșit de pe băncile facultății nu prea este probabilă. Sunt și cazuri, dar acelea sunt cele în care respectivii au avut “work experience”.
Te întreții singură, din bani proprii?
Da, eu îmi cumpăr mâncarea şi tot ce îmi trebuie din bani proprii, inclusiv căminul îl plătesc din aceşti bani. Doar studiile îmi sunt finanţate de guvernul britanic, pentru că am facut un student loan (împrumut pentru studii. Oricine din UE poate beneficia de el) la ei, dar va trebui să îl returnez de îndată ce o încep să lucrez şi să câştig suficient cât să îmi poată fi luaţi banii prin taxe.
Ţi-ai făcut repede prieteni?
Eu socializez şi vorbesc cu toată lumea, dar prieteni mi-am făcut cam din a doua săptămână. Plus că am avut avantajul de a mă împrieteni cu români, pe langă englezi şi alte naţii (francezi, polonezi, greci, englezi, nepalezi, africani, italieni).
Care naţie ţi se pare cea mai de treabă, ca să zic aşa?
Toţi sunt de treabă, nu mă pot plânge. Toţi sunt amabili, sunt bine-crescuţi, te ajută când te văd pierdut în spaţiu. Sunt foarte educaţi. Şi românii ca românii. Sunt tolerabili.
Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai până acum, de acolo?
Setul de amintiri foarte tari sunt cele din categoria “cu rumânii mei”. Chiar dacă sunt insuportabili şi greu de înghiţit uneori, sunt conaţionalii mei şi pot vorbi liber ce vreau cu ei. Dar cele mai tari amintiri sunt cicălelile şi filmele vizionate în camera unei românce, prietena mea, şi cea cu care mă voi muta la anul în casă.
Ai simţit vreodată că ai fost discriminată?
Nu, contrar a ceea ce mă aşteptam eu, niciodata nu mi s-a spus “ţigancă” sau niciodată nu s-a speriat cineva de mine când le-am zis că sunt româncă. Din contră, odată un nepalez m-a întrebat de unde sunt, pentru că nu am accentul britanic al lor, ceea ce mă dă de gol, daca sunt galeză, fiindcă aveam culoarea părului ca atare, adica roşcatul meu turbat, iar când i-am spus că sunt româncă, el a rămas şocat şi mi-a zis “Serios? Nu se poate! Eşti prea frumoasă ca să fii româncă”. El este prieten cu fratele prietenei mele, care este mai creolă la piele, şi de asta întrebase. În condiţiile în care ea fusese singura româncă pe care o cunoştea. Uneori am primit întrebări de genul “eşti cumva americancă?”.
De ce credeau ca esti ameriancă?
Accentul meu, atunci când vorbesc engleza este american, aşa m-am învăţat de mică să vorbesc, nu cu accent britanic. Plus că ăsta este accentul meu preferat. Şi aşa îşi dau seama că nu sunt una de-a lor şi presupun, iniţial, că sunt americancă.
Care este programul de studii?
Nu este foarte solicitant. Am doar şase module, cu seminarii şi cursuri pentru fiecare dar nu am multe ore pe zi. Cele mai multe ore pe care le am într-o singură zi sunt un seminar şi trei cursuri (cinci ore în total). Dar este fizic extenuant, pentru că trebuie să schimbăm sălile de curs, iar de cele mai multe ori, cursurile nu se ţin în aceeaşi facultate.
Ce faci în timpul tău liber? Ai activităţi extraşcolare?
Învăţ sau mă pregătesc pentru alte seminarii sau cursuri. Activităţi extra nu prea am. La început am vrut să mă înscriu în clubul de dezbateri al facultăţii, dar am renuntat la idee. Din nefericire nu m-am inscris la cluburile care le fructificau aici, la universitate. Plănuiesc ca la anul să mă apuc de unele. Nu prea avem de ales aici la noi. Cursurile cam sunt alese pentru noi din start, cel puţin în primul an, iar de la anul voi putea să îmi aleg doar un curs la care vreau să mă duc. Este cam ca în Buzeşti, unde îţi dădeau foaia pe care erau înscrise orele opţionale cu care toată lumea fusese de acord, cică, dar care erau de fapt impuse de liceu.
Unde înveţi de obicei? Mergi la bibliotecă?
Dacă am un proiect sau trebuie să folosesc cărţi ce nu pot fi împrumutate, spre exemplu cărţile cu cazuri, da, stau acolo şi învăţ. Dar de obicei învăţ în camera mea de cămin.
Sunt tineri în bibliotecile de acolo?
Sunt o grămadă de studenţi, în special studenţi din afara Marii Britanii care stau la cămin. Bine, asta nu se explică doar prin varietatea de cărţi pe care o are biblioteca sau prin facilităţile pe care ţi le oferă, ci şi prin faptul că, din nefericire, mulţi studenţi fie nu au un calculator sau un laptop personal în camera lor din cămin, sau, mai degrabă, conexiune la internet, caz în care vin la bibliotecă, unde pot utiliza calculatoarele şi, evident, şi internetul.
Cum sunt profesorii?
Sunt foarte de treabă. Ceea ce m-a şocat pe mine prima oară când am avut cursurile introductive, a fost faptul că ne-au rugat să ne adresăm lor nu cu “domule profesor” sau “domnule doctor/lector”, ci cu un simplu Rob, Nick, Sian, Claire. Sunt extrem de apropiaţi de elevi şi îi ajută când au nevoie, fie la proiecte, fie la şcoală în general. Uneori chiar pot lua locul tutorelui tău personal, dacă ai nevoie neaparată de sfatul cuiva.
Sunt şi profesori tineri, 30-35 de ani, dar care au doctorate şi masterate şi o grămadă de experienţă în domeniul pe care îl predau, dar sunt şi profesori mai în vârstă, spre 60 de ani, însă şi aceştia sunt extrem de prietenoşi. Îmi place tare mult că încearcă să ne destindă şi să ne facă să ne simţim precum acasă. În special fac asta prin mici glume sau anecdote, uneori chiar bâze la adresa noastră, a studenţilor. Atmosfera la cursuri este mereu destinsă. Bine, ni se dau sarcini pe care trebuie să le îndeplinim la cursuri în timp cronometrat, ceea ce poate fi destul de frustrant, dar eu una mă duc cu drag la cursuri şi mai ales la seminarii.
Care este cea mai interesantă materie?
Cam greu să mă decid, pentru că îmi plac foarte mult toate materiile pe care le fac. Mi se pare că au un conţinut extrem de fascinant, din punctul meu de vedere. Dar printre cele mai plăcute materii ale mele se află “Constitutional and Administrative Law”, care presupune studierea sistemului britanic, din punct de vedere al constituţiei şi al legilor, studierea modului în care se aplică acestea şi care este procesul de creare al lor, despre cum afectează populaţia aceste legi şi acest sistem. “Legal Process” este o altă materie interesantă unde învăţ despre sistemul legal britanic şi despre evoluţia tuturor aspectelor sale, precum şi “Criminal Law”, o materie genială, din punctul meu de vedere, unde am învăţat despre crimele ce pot fi comise şi despre cum pot fi ele tratate în instanţă, despre elementele unei crime şi despre cazurile cele mai faimoase care au presupus acele crime. Dar, ţi-am zis, eu una sunt fana tuturor materiilor pentru că se axează pe un drept total diferit de ceea ce am văzut şi constatat în România.
Regreţi că ai plecat din România?
Absolut deloc. Sunt foarte împăcată cu gândul că am avantaje mult mai multe şi un viitor mai bun aici. Plus că, motivul iniţial pentru care am vrut să vin aici este că nu aveam cursul pe are îl voiam la noi în ţară, aşa că sunt extrem de avantajată aici, din punct de vedere educaţional.
Ce l-ai sfatui pe un tânăr din România? De ce să vină acolo?
Eu l-aş sfătui să facă ce vrea el, nu să vină aici doar de dragul de a face o facultate în străinătate. Dacă vrea să vină aici, să vină pentru oportunităţile educaţionale extraordinar de avantajoase şi mai ales pentru oportunităţile de angajare. Dacă cineva vrea să vină în Marea Britanie la studii, să înceapă să strângă bani de pe acum, pentru că nu este o ţară prea ieftină, însă garantez că merită să înveţi aici.
