Calatorii

Picture 149

Bella Italia

Era vineri seara şi o ploaie torenţială se izbea de parbriz în timp ce încercam să disting primele contururi ale următoarei săptămâni de vacanţă. De pe autostradă,Italia pare un imens şi neîntrerupt oraş puternic industrializat şi urbanizat, impăresie susţinută şi de reputaţia zonei în care mă aflam: Milano. Metropola este mai mult decât o capitală a modei, este unul dintre cele mai importante centre comerciale şi financiare din lume.

Teoretic trebuia să încep prin a vă enumera monumente şi muzee, nu că nu ar fi destule cât să te impresioneze, ţinând cont că Italia este ţara cu cele mai multe monumente intrate în patrimoniul universal, dar aş vrea întâi să va ofer un tip, sau cel puţin o indicaţie de început de drum.  Începeţi-vă dimineţile la o cafea pe aeroportul Malpensa, iar dacă reuşiţi să vă orientaţi destul de bine, puteţi parca maşina în apropierea pistei de aterizare. Nu e ceva tocmai rupt din banalitate să urmăreşti un Boeing cum aterizează,  să întorci capul şi să-l vezi chiar deasupra ta. E uimitoare forţa aprope SF cu care se apropie şi precizia care sfidează proporţiile şi spaţiul, dar care îl aduce întotdeauna pe pista, care de fiecare dată pare mult prea mică şi îngustă pentru astfel de monştrii aeronautici.

Revenind la cronica noastră de turist, prima destinaţie a fost  bineînţeles  Milano. Din punct de vedere turistic, comparat cu  alte bine cunoscute oraşe din Italia, Milano este chiar lipsit de acea amprentă artistică şi istorică care să te frapeze prin autenticitate. De bifat este fără doar şi poate domul, a doua biserică din Italia ca mărime şi a treia din lume. Este o colecţie în sine de statui din marmură, care înfîţişează scene biblice de o acurateţe extraordinară.  Pentru împătimiţii cumpărăturilor, galeria Vittorio Emanuele II nu reprezintă o noutate în sine, fiind strada care adăposteşte atât magazinele unor case de modă faimoase, cât şi buticuri şi restaurante pentru toate gusturile şi buzunarele.  Mai departe, în apropiere, se află Teatrul La Scala, care proabil îţi aduce în memorie alături de el, numele sonore. Dacă te aştepţi ca imaginea clădirii să fie direct proporţională cu grandoarea şi dimensiunile reputaţiei sale, să ştii că vei fi decepţionat. Printre obiectivele turistice care îţi va atrage atenţia fără doar şi poate, se numără si castelul Sforzesco, care se află chiar în centrul metropolei. Pe lângă aspectul său medieval,  ceea ce îl scoate cu adevărat în evidenţă, nu sunt neapărat zidurile impunătoare, ci cele două galerii de artă cu opere ale lul Michelangelo şi muzeul de Artă Antică.

Ziua a doua. Mai deprate, ne îndreptăm spre Genova, oraş port martimi şi capitală la Liguriei. Cei mai mulţi poate îşi aduc aminte de oraş din 2004, când a fost asemeni Sibiului, capitala culturală europeană. Spre deosebire de Milano, Genova se asemănă extrem de mult cu Roma şi nu datorită aspectelor pozitive, ci a dezordinii şi a aglomeraţiei haotice. Străzile sunt aglomerate, aproape bezemetice, multe dintre ele fiind sub semnul mizeriei şi poluării. La fel ca orice oraş port care se respectă, primeşte ospitalier yachturi şi vapoare de croazieră de toate felurile şi din toate colţurile lumii. Unul dintre obiectivele turistice este acvariul, care adăposteşte zeci de specii de peşti şi nevertebrate care aduc savoarea noutăţii şi prospeţimii în peisajul, de altfel destul de banal al Genovei.

Torino. Îmi este deja destul de greu să încep o caracterizare în adevăratul sens al cuvântului deoarece impresionant este singurul cuvânt care mi-a rămas în minte. Este un oraş cu adevărat european care stă sub egida, artei, istoriei şi a unei simetrii aproape perfecte. Pe lângă faptul că este un oraş puternic industrializat, pe malul râului Pad, este dominat de imaginea culturală a o mulţime de muzee şi biserici. Cea mai importantă, care nu poate fi trecută cu vederea de ochii curioşi ai unui turist, este Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul care găzduieşte Giulgiul din Torino, unul dintre cele mai importante artefacte ale creştinătăţii. Imediat în topul muzeelor care nu pot fi ocolite se află Muzeul antichităţii egiptene, care care găzduieşte a doua cea mai valoroasă colecţie egipteană din lume, după cel din Cairo. Palatul Chiablese, Muzeul Regal de Arme, Biblioteca Regală, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino și Palatul Madama sunt doar câteva din obiectivele turistice pe care le pune la dispoziţie oraşul. Dacă străduţele întortocheate şi pietruite, castelele şi muzeele devin deja o parte inerentă a peisajului italian, Torino nu se dezice nici din punct de vedere al ofertelor comerciale. Pe lângă bine cunoscutele magazine de mall, în pieţele din centrul oraşului stau afişate numele unor branduri de lux răsunătoare.

Spre sfârşitul vacanţei,  tihna bucolică din staţiunile de pe malul lacurilor Maggiore şi Como este ideală înaninte de a ne lua la revedere. Ambele lacuri împart îşi îmapart malurile între Elveţia şi Italia. Dacă Como are un peisaj muntos, staţiunile răspândindu-se chiar şi în vârfurile dealurilor, la Maggiore peisajul este în cea mai mare parte liniar, pincipalele atracţii fiind insuliţele presărate din când în când pe suprafaţa lacului. De la staţiunile tipice vest europene, cu biserici, catedrale, ticsite de magazine de suveniruri şi librării, până la staţiuni de lux pentru pensionari cu dare de mână, toate fac parte din acest colţ de lume care face deliciul unui sejur ce rămâne în minte ca o experienţă completă şi de neuitat.

art1

Piaţa Romană – locul ce vorbeşte prin reclame

ASE, reclame-Vodafone, Ursus, Coca-Cola, covrigărie, staţie de taxi, metrou, staţie RATB pentru 300, 381 şi 783, cafenele, cofetării, KFC, McDonald`s, MiniPrix, Adidas, cerşetori, cinema, Cărtureşti, Biblioteca Sadoveanu. Toate se găsesc la Piaţa Romană , o extensie a furnicarului bucureştean.

În centrul Pieţei Romane, în spatele siglei scrisă cu roşu aprins – www.ase.ro –  tronează bila ASE-ului.Bila legendară despre care se spune că va cădea de pe clădire când o studentă a Academiei de Studii Economice va absolvi, neprihănită, facultatea.

Publicitatea este la ea acasă, ca de altfel, în tot Bucureştiul. În ton cu zăpuşeala chinuitoare ce te-nconjoară (urlă şi asfaltul de cald!) Coca-Cola şi Ursus, de pe două cladiri ce “se privesc de sus”, fac cu ochiul pietonilor şi şoferilor ce-şi aşteaptă verdele. Vodafone se laudă cu “Cea mai bună acoperire şi cel mai rapid internet mobil.”. Locul a ajuns să vorbească prin sloganele afişate la tot pasul.

“Din 550 de ani ai Bucureştiului, 30 i-am petrecut împreună.” – “spune” un afiş de la metroul din Piaţa Romană. Autobuzele 300, 381 şi 783 au aceeaşi oprire cu “tinerelul metrou”. Taxiurile stau aliniate la soare, cu ochii după pradă, în faţa unei cafenele. Plictisiţi de aşteptare, taximetriştii analizează orice cuprind cu privirea. Locul este precum un furnicar, lumea este grabită din orice mijloc de transport, din şi înspre direcţii felurite.

Fast-food si hrană pentru suflet

12:02. Timpul trece, trecătorii înlocuiesc prânzul cu un covrig grăbit. Alţii savurează o cafea târzie la Turabo Café. Fiecare cu mersul şi masa lui, nimeni n-are treabă cu nimeni, gândurile lor sunt ceva mai departe de aglomeraţia pieţei.  Câţiva (mai mulţi) cerşetori se perindă în jurul chioşcurilor de ziare, asaltate de carţi. Cu feţele senine şi haine zdrenţăroase, la locul de muncă, întâmpină cu aceeaşi porţie de răbdare fiecare trecător. Tot la locul de muncă se găsesc şi “pescarii de modele”. Sunt şi ei, ca şi cei dintâi, ignoraţi, căci lumea e grabită, îşi are “verdele” său de rezolvat.

Pentru un prânz mai copios, cu multe calorii, ce astâmpăra foamea oricărui gurmand, KFC-ul şi McDonalds-ul îşi au locul lor, cu multe meniuri pentru fomişti, despărţite de preferinţele oamenilor şi doar câţiva metri. Dacă ignori McPuişor-ul, Crispy Strips, cartofii galbeni ca maioneza, Coca-Cola şi Pepsi, ai putea să traversezi şi vei observa că nu mai găseşti aceeaşi agitaţie pe trotuarul opus.

Fără destinaţie, dacă te fură arhitectura şi eşti cu ochii pe graffiti, ajungi şi dai nas în nas cu o cafenea la colţ de stradă. Peste drum, Sinagoga Amzei parcă se ascunde după copacii stufoşi, umbriţi totuşi de cimentul înalt. O pisică neagră, aducătoare de ghinion sau noroc – cum ne place să credem – şi-ar dori să fie vedetă. La soare, lângă o roată de maşină îşi doreşte ca lenea ei să fie imortalizată. Dacă ajungi prin zonă, nu poţi decât să ţtii seama de îndemnul unei reclame vechi Keep walking!(n.r. Continuă să mergi!).

Articol realizat in cadrul Scolii de Vara organizata de Centrul pentru Jurnalism Independent.

Picture 299

Timişoara: cronică de turist

Am ajuns la Timişoara vineri pe la ora două, după  un mic ocol prin Buziaş. Tehnologia nu a fost niciodată un talisman norocos şi nici de data asta GPS-ul nu s-a dezminţit. După ce am intrat în oraş pe uşa din dos,  drumul spre centru e relativ uşor de găsit, iar Mica Vienă e o urbe care te surpinde cu ceva mai mult decât nişte betoane şi fântâni.

Centrul abundă în clădiri vechi, în stil baroc ce întăresc analogia dintre oraşul bănăţean şi capitala Austriei.  Mare parte din ele sunt recondiţionate, în timp ce altele sunt în renovare. Pieţe, bulevarde, străzi toate păsrează o patină a timpului. Străzile înguste şi pietruite, terasele cochete, câţiva biciclişti în slow motion  şi copiii care alergă după porumbei întregesc spaţiul boem al Timişoarei. Acum că am ajuns la biciclişti atingem tangenţial şi problema ecologică. Dacă vrei să ieşi în oraş, ar fi recomandabil să laşi maşina în parcare şi să încerci o plimbare, srăzile sunt extrem de înguste şi înghesuite, iar sensurile unice pot fi destul de confuze pentru necunoscători. În ceea ce priveşte parcările, comparabil cu Timişoara, Bucureştiul este un oraş organizat şi ofertant.

Un atuu incntestabil, observat încă din maşină este verdeaţa. Timişoara abundă în parcuri, pajişti, grădini, cartierele rezidenţiale şi bulevardele fiind umbrite şi oarecum ferite de agitaţia urbană obişnuită. Dacă vrei să vizitezi Timişoara probabil prima atracţie turistică va fi Piaţa Victoriei, dominată  de imaginea  Catedralei Mitropolitană Ortodoxă, în jurul căreia  poţi găsi Muzeul Banatului, Opera Română, Teatrul Naţional etc. Bineînţeles, din peisaj nu lipsesc magazine, terase şi restaurante pentru toate gusturile. În schimb cea mai veche piaţă este, Piaţa Unirii, iniţial numită Piaţa Losonczy. Principala atracţie turistică o reprezintă  Domul romano-catolic şi monumentul Sfintei Treimi, iar dacă activitatea de turist te-a surmenat poţi oricând să te retragi la un suc sau la o cafea, la terasele din jur.

Dacă eşti şi un împătimit al cumpărăturilor, frenezia ta va fi stisfăcută la Iulius Mall, unul dintre cele mai mari malluri dn ţară, unde ai face bine să-ţi iei o hartă sau să nu-ţi laşi acasă simţul orientării. Aici pe lângă alţi pasionaţi de shopping, poţi să întâlneşti (dacă te duc în weekend, cum am fost eu) pâlcuri voiase de nuntaşi care sărbătoresc cosmopolit, la mall, punerea de pirostrii.

În rest nu pot să-ţi spun decât că Timişoara este un oraş care merită văzut, în pofida celor trei sute de km şi a semafoarelor  de pe Valea Dunării, care o să îţi provoace o amorţeală latentă a posteriorului,  călătoria în sine este destul e plăcută, iar destinaţia face să merite tot efortul.