Author Archive

  1. Lumea vazuta de Ion B. a luat premiul Emmy

    noiembrie 23, 2010 by Edi Nistru

    de Edi Nistru

    “Lumea vazuta de Ion B.”, un documentar regizat de Alexander Nanau, a castigat aseara la New York, premiul Emmy International la categoria “Arts Programming”, aflat la cea de-a 38-a editie.

    “Lumea vazuta de Ion B.” este primul documentar realizat de HBO în Europa Centrală si singurul ce a fost nominalizat la Premiile Emmy International. A avut premiera anul trecut, in 17 decembrie 2009 si a fost pana acum selectionat in peste 30 de festivaluri, cel mai recent a fiind Festivalul de la Bratislava.

    Filmul este inspirat din viata reala si prezinta povestea lui Ion Barladeanu, un bărbat de 64 de ani, născut în satul vasluian Zapodeni. Plecat de acasă pe când avea 20 de ani, Ion B. a încercat, în perioada comunistă, tot felul de meserii. A început ca pescar în Deltă şi a continuat ca docher în Portul Constanţa. Ajuns în Capitală a fost, pe rând, gropar, tăietor de lemne, gardian public sau muncitor necalificat la Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului. După Revoluţia din 1989, Ion Bârlădeanu a dus o viaţă la limita subzistenţei. În timp însă, bărbatul a ajuns, de la om al străzii, care căuta şi sorta gunoaiele la un bloc de pe Calea Moşilor, la statutul de artist plastic faimos. Miracolul s-a întâmplat după ce un tânăr proprietar al unei galerii de artă i-a descoperit cele peste 1.000 de colaje pe care bărbatul le realizase în aproximativ 30 de ani.

    Ion Barladeanu, a trecut in schimb printr-o perioada de neintelegeri cu galeristul Dan Popescu, care il si reprezinta. Dupa ce se intorsese in strada prin luna septembrie, protagonistul s-a impacat cu Popescu si a revenit in garsoniera inchiriata de acesta pentru el. Ultima sa aparitie publica a fost cu ocazia premierei de la Sala Palatului a filmului “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, de Andrei Ujica, unde colajele sale au stat pe biroul lui Nicolae Ceausescu.

    La preselectie au participat peste 700 de inscrisi din 50 de tari. Alexander Nanau a fost insotit la New York de producatorii HBO Carmen Harabagiu si Aurelian Nica (al treilea producator, care a ramas insa la Bucuresti, fiind Andrei Cretulescu).

    La categoria Arts Programming, documentarul lui Alexander Nanau a concurat alaturi de:
    - “All My Life: Cazuza”- TV Globo (Brazilia)

    - “Imagine…David Hockney: A Bigger Picture” – BBC / Coluga Pictures (Marea Britanie) si

    - “Personas Inside Out”- TV Asahi (Japonia)

    La categoria Cel mai bun actor sunt nominalizati:

    - Bob Hoskins (“The Street”) – ITV Studios, Marea Britanie

    - Sebastian Koch (“Sea Wolf”) – Tele-Munchen / Gate Film / Clasart / ZDF / ORF / RHI

    (Germania)

    - Sid Lucero (“Dahil May Isang Ikaw”), ABS-CBN Broadcasting Corporation (Filipine)

    - Leonardo Sbaraglia (“Epitafios”), HBO Latin America Originals / Pol-Ka Productions

    (Argentina)

    Cea mai buna actrita:

    - Iris Berben (“The Krupps – A Family Between War and Peace”), Moovie – the Art of Entertainment / ZDF (Germania)

    - Helena Bonham Carter (“Enid”), Carnival Film & Television (Marea Britanie)

    - Lilia Cabral (“Seize the Day”), TV Globo (Brazilia)

    - Lerato Moloisane (“Home Affairs”), Penguin Films (Africa de Sud)


  2. Guess Who lanseaza “Manifest”

    noiembrie 12, 2010 by Edi Nistru


    “Okapi Sound si MusicExpertCompany lanseaza vineri, 12 noiembrie, mult asteptatul videoclip Guess Who: “Manifest”.

    Asa titrau toate site-urile de muzica, blogurile si nu numai, dar echipa de productie a lui Guess Who s-a gandit sa faca o surpriza placuta fanilor, asa ca i-au dat drumul mai devreme. Aseara, pe la zece, am primit o notificare pe facebook cu videoclipul si atunci avea 300 de vizionari. Ei bine, la ora asta videoclipul numara peste 16.000 de vizualizari si numarul creste de la minut la minut.


    Okapi Sound
    si MusicExpertCompany au lansat mult asteptatul videoclip Guess Who: “Manifest“. Produsa de Mitza si Vlad de la Agresiv, piesa a fost compusa special pentru fanii Guess Who. A fost filmat la jumatatea lunii august in regia lui Andrei Staruiala. In videoclip apar peste 50 de fani, o adevarata “armata rosie” a artistului.

    Cei 50 fac parte din fan-clubul lui Guess Who, ce numara peste 5000 de membri inregristrati in doar doua luni pe re-Tur.ro. Pe facebook este cotat ca cel mai popular artist cu piese in limba romana: facebook.com/GuessWhoRomania avand peste 32.000 de fani.


  3. Google in Romania

    noiembrie 4, 2010 by Edi Nistru

    Din aceasta luna Google va avea o reprezentanta oficiala in Romania, prin deschiderea unui birou de afaceri in Bucuresti, condus de Dan Bulucea. El impreuna cu echipa sa vor fi responsabili pentru dezvoltarea afacerilor si implementarea strategiei Google in Romania. Tot ei trebuie sa stabileasca relatii de afaceri cu parteneri romani, sa comunice catre companiile locale a beneficiilor prezentei online si sa se ocupe de vanzarile directe de publicitate.

    Dupa ce au lansat peste 10 produse localizate pentru utilizatorii romani si a serviciilor de publicitate pentru companii, printre care AdWords si AdSense, Google va deschide un birou de afaceri in Bucuresti, conform comunicatului dat de agentia de comunicare Grayling.

    “Scopul Google este de a oferi utilizatorilor romani, care sunt foarte activi online, si mai multe instrumente utile si inovatoare in limba locala, precum si de a ajuta companiile romanesti sa aiba o prezenta online si sa isi dezvolte afacerile prin intermediul internetului. Romania este o tara foarte interesanta pentru Google, unde vedem oportunitati atat in ce priveste utilizatorii individuali, cat si companiile”, a declarat Dan Bulucea, noul Country Manager pentru Romania al Google.


  4. Carolul din Halloween

    octombrie 31, 2010 by Edi Nistru

    Dupa cum bine stiti, Colegiul National Carol I organizeaza in fiecare an in clubul Gin-Gin o petrecere de Halloween. Colega mea de redactie, Alexandra Solea, deja v-a pus in tema cu ceea ce inseamna Halloween-ul si istoria lui. Ca multe alte lucruri imprumutate de la americani, si Halloween-ul este o sarbatoare prost inteleasa de catre multi dintre noi precum democratia . Cel putin asta m-a facut sa inteleg petrecerea de Halloween la care am fost  vineri seara.

    Odata ajuns la locul cu pricina, dupa o verificare atenta a baietilor costumati in “bodyguards”, m-am pierdut prin multime, cautand un loc numai bun de observat. Majoritatea erau costumati, dar mie imi aducea mai mult a bal mascat decat a halloween. Iar minoritatea, necostumata ,bineinteles, era reprezentata de elita baietilor cu sufite din Carol. Cei trei prezentatori, elevi ai C.N.C. , au dat startul petrecerii de Halloween. M-a amuzat una dintre prezentatoare, care incepea fiecare propozitie, fraza cu conjunctia (scuzati cacofonia): “deci” urmata de interjectia, nelipsita din majoritatea discursurilor din pacate, : “aaaaa”. La un moment dat a devenit iritant. Dupa o prezentare succinta si timida a fiecarui participant la concursul de costume, acestia au trebuit sa traga un biletel si sa se supuna cerintei . Prea putini au avut insa taria de caracter de o face, multi fiind cuprinsi de emotii.

    Parerea despre acest concurs de costume? A fost aranjat. Am spus-o. Prezentatorul, singurul baiat dintre cei trei, a intrebat cateva persoane din public  2 mai exact cine ar merita sa castige si asa s-a desemnat marele castigator. Nu am absolut nimic cu cel care a castigat, dar modul “democratic” prin care s-a ales, n-a fost tocmai in regula. Dar traim in Romania, nu? Ceea ce a spalat oarecum fata acestei petreceri a fost reprezentatia unui mic Michael Jackson, care a avut foarte multe miscari din coregrafia Regelui Pop.

    A urmat si mult asteptata clipa in care boxele rasunau de muzica “de casa” frecata la platane de un mare DJ. Ringul de dans a fost asaltat de elevii costumati, punandu-si toti mainile in aer sau incepand sa care bagaje. Muzica mai era intrerupta din cand in cand de DJ : “-Cine vrea pizza, pizza, pizza?! La bar se iau comenzi de pizza, pizza, pizza!”. La un moment dat credeam ca sunt versuri si fac parte din melodiile “de casa”.


  5. Nu ne-am nascut in locul potrivit

    octombrie 22, 2010 by Edi Nistru

    Cu trei fotocopii* dupa buletin, cu mintea limpede si cu un gand pozitiv, am plecat inspre Administratia Financiara.

    Ascunsa intr-un gang, ca si cum s-ar feri de cineva, a fost dificil de gasit. Pana la urma am intrat si m-am pus la coada de la informatii. A venit si randul meu, dar doua persoane mi-au ignorat prezenta si au decis ca, daca ai ceafa, ai prioritate unde vrea “muschiu’” tau. Mi-am pastrat calmul si am asteptat din nou sa-mi vina randul.

    Spun un “Buna ziua” cat pot de cald si cu zambetul pe buze, dar mi se raspunde cu “ce vrei?”. Raman putin surprins. Tipa, mestecand guma de parca i se lipea de masele, intinde mana si-mi cere dosarul  (se depuneau dosarele la informatii – ciudat). Ii explic de ce anume am eu nevoie si-mi spune ca trebuie sa completez un formular ce se afla in sala de langa si sa il depun la un ghiseu. Ii multumesc pentru informatiile oferite si ma indrept catre sala respectiva. Dupa o privire de ansamblu focusez formularele: ”Bine, tati!”. Stomacul meu era fericit. Dupa o zi de scoala, se vedea devorand deja un meniu BigMc. Sase tipuri de formulare. Le citesc pe toate si il aleg pe cel care imi trebuia.

    Il completez, dupa care intreb un politist comunitar daca e in regula si care sunt pasii urmatori. Imi spune sa ma asez la unul dintre ghisee si sa platesc o taxa. Asta si fac. Astept circa 10 minute, dupa care casiera spune ca ea inchide ca se simte rau. Toata coada este mutata la o alta coada. 30 de minute. Cucoana din spatele tejghelei se gaseste ruda cu un vanzator de dacie(o vanduse unuia din Dabuleni ca sa care lubenita cu ea). Nervii mei cedau cu fiecare cuvant din conversatia lor.

    Un tip se tot uita spre cucoana, ca peste gard, cand aud: “-George! Ce faci aici mama draga?”. Fel si fel de scenarii isi faceau loc in mintea mea dand din coate care sa fie “ecranizat”. “-Am venit sa iau o adeverinta pentru bursa… (pauza) pentru facultate”. Da, era student. Da, a vrut ca toata lumea sa stie asta. “-Dar nu se ia de aici, George. Se ia de la Administratia Fiscala. Cladirea aia mare si alba din centru. Du-te la X si zi ca esti din partea mea. Defapt, hai ca iti scriu pe o foaie sa nu uiti.” Trebuie mentionat faptul ca pixul crapat, s-a spart de tot, asa ca s-a dus sa-si ia altul. Zambeam sarcastic.  S-a intors. “-Du-te repede sa o prinzi pe X”. “-Repede, repede”.

    Secat de cele intamplate, imi impun sa zambesc si sa-i spun aceeasi “Buna ziua” pe  care i-o dadusem si tipei de la informatii.  Ii intind copia de la buletin si cererea in timp ce-i explic despre ce e vorba. Imi spune ca din pacate nu acolo se depune, ci la Administratia Fiscala. Zambesc. Ma prefac ca nu am stat degeaba 30 de minute la aceea coada, plus altele 20 la informatii si la prima coada, dau “buna ziua” si plec.

    Nervos, pun mana pe telefon si-l sun pe tatal meu sa ma ghideze catre Administratia Fiscala. Odata ajuns, imi sare in ochi scrisul de pe cateva panouri: “Aici nu se primesc “atentii”!”. Si-mi amintesc de scena cu George si cucuoana care-i da biletelul. Dupa o studiere atenta a ceea ce scria deasupra fiecarui ghiseu, constat ca nu aveau unul pentru informatii. Ma duc la o tanti care gusta din laptele unei femei de la tara. O intreb ce si cum si imi arata ghiseul numarul 10. Stau la coada. Inman cererea si copia buletinului. “-Peste o saptamana vii sa ridici dosarul.”

    Aici, totul a mers ca pe roate.