Jiunimea

Simona PETRICA

Ana Neamu are 23 de ani si a terminat deja Facultatea de Medicina, specializarea Balneo Fizio -Kinetoterapie. Avea un loc de munca asigurat, insa pasiunile care o urmareau de mica au facut-o sa isi rastoarne viata.

“ M-am saturat de alb, de rosu si de boala si am inceput sa ma documentez pentru a urma o Facultate de Fotografie in Marea Britanie.” Zis si facut.  In prezent, Ana studiaza  la Universitatea din  Wales, Facultatea  de Arta Media si Design , sectia de Fotografie pentru Moda si Publicitate , in ultimul an. Chiar daca a luat-o de la zero, a platit 3500 de lire pe an si a mai consumat 3 ani cu studii, acum simte ca este ea cu adevarat.

Simona Petrica: Cand te-ai hotarat sa faci aceasta schimbare?

Ana Neamu: Mi-a placut mereu arta poate si pentru faptul ca tatal meu este pictor. Insa, in  2007 am facut in Craiova un curs de fotografie si atunci mi-am dat seama ca asta vreau sa fac, sa ma exprim prin fotografie. Gandindu-ma ca pot sa dorm si intr-o galerie pe  o saltea, m-am hotarat sa o iau de la zero, sa ma documentez pe internet despre o astfel de facultate si sa incerc. Inaintea mea a mai plecat un prieten pe fotografie contemporana si m-am hotarat sa fac acelasi lucru, chiar daca el era in alt oras. Iar acum cand ma gandeasc la asta nu regret.

S.P.: Cum a fost prima zi de scoala?

A.N.: Cand am ajuns acolo am avut un soc, mi s-a pus negru in fata. Descopeream un alt sistem, o alta lume, nu simteam ca ma duc la facultate, in jurul meu erau tineri pasionati, nu era atmosfera de indiferenta si presiunea de aici. Acolo o facultate inseamna un grup strans de oameni cu aceleasi pasiuni, talente si atitudini  care te motiveaza sa dai ce e mai bun din tine. In Romania nu esti incurajat sa cauti lucrurile care iti plac. Se urmeaza doar trendul, se urmareste domeniul care produce cel mai bine bani asta pentru ca suntem obsedati de partea cantitativa a vietii.

S.P.: Cum se desfasoara cursurile acolo?

A.N.: Nu ai cursuri ca aici, numarul de ore e redus, se pune accent pe ce faci acasa, ai proiecte la luna, multa practica in studio sau afara in aer liber. Avem si cursuri teoretice de  arta fotografica si istoria artei , plus lecturi in functie de proiectele practice si de linia pe care vrei sa o urmezi in proiectul respectiv.

Anul universitar e impartit in 3 semestre , examenele sunt la fel,  proiecte practice,  insa in proiect trebuie sa apelezi si la teorie pentru a explica pana la cel mai mic detaliu conceptul. De exemplu. de unde ai plecat, cum ti-a venit ideea, ce te-a inspirat, de unde ai luat modelul,  cat ai lucrat, ce recuzita ai folosit, care a fost costul total pentru realizarea proiectului si chiar explicarea unor elemente foarte simple de genul : “Cuta pe care o face rochia modelului folosit e intentionata sau nu ai observat-o?”

S.P.: Ce materii studiezi la o astfel de facultate?

A.N.: Studiul fotografiei, foarte multe materii care tin de tehnica (cum sa pui lumina, umbrele, cum sa lucrezi cu reflexele in oglinda) cum sa urmaresti modelul, cum sa folosesti photoshopul, etc.

S.P.: Cati sunteti in an si cum se comporta profesorii cu voi?

A.N.: In primul an am fost 48, insa nu au promovat toti. In anul doi am mai ramas 37 si pana la sfarsit vom vedea. Nu sunt multi straini in anul nostru, suntem 2 romani si un japonez. Profesorii sunt foarte pasionati de domeniul in care activeaza si sunt foarte bine pregatiti. Intalnesti si acolo ”mentalitati comuniste”, profesori rigizi, care nu iti explica mult sau vor sa faci numai cum zic ei.

Ceea ce face diferenta e ca e poti avea discutii cu ei, le poti spune ce vrei sa faci, ei iti dau mai multe variante. Te stimuleaza, te motiveaza sa cauti, sa te documentezi,  sa iti doresti sa pui in practica ideea. Acolo se merge mult pe principiul „Totul tine de tine, cat iti doresti sa faci ceva”, de aceea profesorii iti dau multa libertate si te lasa sa te desfasori.

In general, ei pun accent pe poveste, mereu suntem indrumati sa cream o tema inainte, sa plecam chiar si de la un detaliu si vedem noi ce se formeaza pe parcurs. Prin felul lor de a fi iti stimuleaza imaginatia si te incurajeaza sa o cauti prin orice mijloc(vizual, auditiv), dar si sa citesti, sa stii despre ce iti vorbesc la cursuri.

S.P.: Ce perspective are profesia de fotograf ?

A.N.: Fotografii lucreaza mult in afara, intr o casa de moda, la reviste, reclame, publicitate, intr-o galerie, acolo unde este nevoie de  imagine. In Romania domeniul acesta a fost deteriorat. Toti stiu sa faca fotografii, multi considera ca nu e nevoie de studii pentru asta. Plus ca nu as vrea sa ajung sa fac poze la nunti si botezuri. Singura varianta ar fi sa lucrezi doar in publicitate, dar nici acest domeniu nu e dezvoltat pe toate ramurile. Plus ca aici oamenii nu ar da bani pe fotografii sa le puna in casa.

S.P.: Fotografia tine mult de imagine, cum crezi ca e vazut acest concept in afara si aici?

A.N.: Toti oamenii se folosesc de imagine, dar in Romania imaginea e folosita intr-un mod obsedant.Plus ca totul e un tipar, ne-am impus foarte multe lucruri la care nu vrem sa renuntam pentru a ne exprima pe noi.

In afara oamenii critica mult, tin mult la ea, dar  se imbraca foarte comod. Ei poarta mai mult atitudinea „Ok, m-am trezit, ce arunc pe mine?”

S.P.: Ce reactii primesti in Romania cand spui la ce facultate esti?

A.N.: Nu ma simt ciudat pentru ca stiu ca asta vreau sa fac. Numai asa poti sa rezisti la discutiile pe tema facultatii si ce faci dupa. Multi spun ca e o meserieusoara, ca nu ai nevoie de facultate pentru  asta, multi sunt surprinsi cand aud  pentru ca  nu e comuna in Romania si sunt entuziasmati.

Trebuie sa raspund des la ironii si la intrebarea „Cum ai de gand sa castigi bani?” , dar nu ma mai afecteaza, stii care ti-e drumul si mergi pe el. Stiu cum va fi peste 5 ani, dar acum fac cat pot si in directia asta vreau sa merg. Pana la urma tine si de noroc un  pic. Pe viitor, nu stiu daca ma intorc in Romania, dar daca vin as putea sa incerc Bucuresti, Cluj sau Timisoara. Simt ca aici nu sunt apreciata. Tot sistemul romanesc  e superficial. Mi-ar placea sa am totusi propria galerie, sa desfasor diferite proiecte de arta creativa. In timp cine stie…