Se prinde de TINEri!!!
adelina.nicolescu
This user hasn't shared any biographical information
Posts by adelina.nicolescu
Jurnalismul investigativ in Romania
Iul 14th
L-am cunoscut pe George Lacatus in urma cu cateva saptamani. A fost trainer la cursurile sustinute de Centrul pentru Jurnalism Independent din cadrul programului “Colorful but colorblind”. Din 2009 lucreaza ca jurnalist de investigatii la “Romania Libera”, dar de fapt face jurnalism investigativ de 5 ani, iar presa, in total, de 11 ani. In 2007 a castigat Marele Premiu pentru Presa Scrisa al CRP cu articolele despre ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale. George Lacatus este unul dintre acei oameni care “miros” o ilegalitate inaintea altora si apoi muncesc mult pentru a gasi dovezi si pentru a o face publica.
Jiunimea: In ce consta jurnalismul investigativ?
George Lacatus: Jurnalismul de investigatie este sectia tare a unui ziar quality. Subiectele de investigatie stau pe prima pagina a ziarelor quality si fac agenda unui ziar serios. In general, un articol de investigatie are rolul de a scoate la lumina un lucru pe care autoritatile sau alte parti implicate nu vor sa il faca aflat.
J.: Pe asta se bazeaza si expresia “the force of the fourth estate”? Asa se spune, ca jurnalismul investigativ este “the force of the fouth estate”, intr-un fel “arma” cea mai puternica pe care o are presa.
G.L.:: Da. pentru ca jurnalistii de investigatii vin cu subiecte exclusive, despre lucrurile care, in mod normal, nu ar trebui sa fie publice. Daca te uiti pe ziarele quality, o sa vezi pe prima pagina numai astfel de articole; deci, un ziar serios care vrea sa de detaseze in peisajul asta romanesc plin de “fete de la pagina 5”, trebuie sa aiba o sectie tare cu jurnalisti de investigatii. Un jurnalist de investigatii se formeaza greu, in ani de lucru in presa. Nu e ca un jurnalist specializat pe un anumit domeniu. Un jurnalist de investigatii trebuie sa cunoasca cate putin din fiecare domeniu iar pe anumite domenii, cele importante, trebuie sa fie stapan, sa le cunoasca foarte bine. Pentru orice investigatie, jurnalistul care o realizeaza raspunde cu capul, adica poate fi dat in judecata daca nu o documentreaza cum trebuie sau scrie calomnii.
J.: Care sunt domeniile cele mai importante, cele pe care trebui sa le cunoasca cel mai bine un jurnalist de investigatii?
G.L.: Domeniul justitiei trebuie cunoscut foarte bine: codul penal, etapele unui proces, care e difrenta intre invinuit, inculpat, acuzat etc. Domeniul economic: care sunt etapele unei licitatii publice, ce inseamna un caiet de sarcini, ce inseamna legislatie UE, informatii cu privire la codul penal, fonduri UE, licitatii etc.
J.: De ce ati inceput sa faceti investigatii?
G.L.: Ajunsesem intr-un stadiu in care incepusem sa pricep cum se fac afacerile ilegale, cum se musamalizeaza lucrurile, imi facusem surse foarte bune. Astfel, ajunsesem sa scriu subiecte de prima pagina. Asta motiveaza un jurnalist: cand subiectele sale ajung pe prima pagina.
J.: Ati terminat Facultatea de Jurnalism?
G.L.: Nu. Am terminat Facultatea de Litere. Am mai facut 2 ani de Facultate de limbi si literaturi straine (engleza si romana), dar n-am terminat-o. Apoi am mai facut un Colegiu pPedagogic, 2 ani. Inainte sa intru in presa, am fost 1 an, 1999-2000, profesor suplinitor de limba engleza, la o scoala generala. Din 2000, m-am axat doar pe presa, in 1999 – 2000, am inceput sa lucrez la radioul local, ca reporter. Radio Mediterana, din Rm-Sarat, jud. Buzau.
J.: Exista cursuri pentru cei ce vor sa invete cum se face jurnalismul investigativ?
G.L.: Exista cursuri de jurnalism de investigatii. La CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) s-au tinut astfel de cursuri si la Freedom House Romania, ambele tinute de Liviu Avram. Mi se pare ca exista si la Facultatea de Jurnalism, dar nu stiu sigur. Intr-o perioada se tineau, tot de catre Liviu Avram.
J.: Cam cat de mult se munceste la o investigatie si, mai ales, cat timp?
G.L.: Depinde de la caz la caz. Sunt investigatii care iti ies intr-o zi si sunt altele care iti ies in cateva luni. Depinde de cum aduni informatiile si de cum ai acces la ele. Asta face diferenta.
J.: Cat de greu e sa incerci sa afli informatii si, mai ales, sa lucrezi cu sursele, atunci cand ele stiu ca e vorba de o investigatie si nu de un articol oarecare?
G.L.: Jurnalistul de investigatii e dependent de surse. El se bazeaza pe informatii, pe care apoi le verifica, din alte 2-3 surse. Informatia ajunge la jurnalist in mai multe moduri: cel mai usor, ajunge atunci cand cineva are un interes sa apara un articol despre altcineva. Genul asta de articol eu nu l-as numi investigatie. Adica, “sursa” vine cu un dosar beton, iar misiunea jurnalistului e mult mai simpla. Investigatia adevarata, in opinia mea, e aceea care pleaca de la o chestie care “sare-n ochi” reporterului. Adica e ceva care il intriga si apoi decide sa investigheze. Astea sunt investigatii adevarate. Un astfel de exemplu a fost investigatia cu ilegalitatile de la Loteria Nationala, unde totul a pornit de la o frustrare colectiva: mai multi colegi faceam cheta si jucam la loto 6/49 si nu castigam. Apoi, am inceput sa ne intrebam de ce se castiga atat de rar. Apoi, Liviu Avram mi-a dat sarcina sa raspund la aceasta intrebare: de ce se castiga atat de rar la loto 6/49? Raspunsul l-am obtinut dupa vreo luna de sapat. Ancheta a fost publicata pe prima pagina in “Cotidianul”, in ianuarie 2006. A facut record de vizualizari si comentarii.
J.: Am inteles care sunt “castigurile” unui jurnalist de investigatii , dar care sunt dezavantajele?
G.L.: Sunt si dezavantaje: o investigatie deranjeaza, strica niste afaceri sau, ceea ce este si mai rau, are consecinte penale. Dupa investigatiile despre Loteria Nationala, in prezent sunt judecati pentru evaziune fiscala George Copos si Nicolae Cristea, fost presedinte al loteriei. Daca vor fi gasiti vinovati de Curtea Suprema, cei doi vor putea infunda puscaria. Dezavantaje: am primit numeroase amenintari, sub o forma sau alta, de la telefoane, pana la scrisori cu cuvinte decupate si lipite, din ziare. In plus, am doua procese: unul cu Loteria Nationala, altul cu Agentia Nationala de integritate. Nu am fost dat in judecata pentru vreuna din anchetele mele, ci pentru ca “din cauza investigatiilor mele, in care am scos la iveala ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale, am stirbit prestigiul companiei si astfel am determinat populatia sa nu mai joace la Loto 6/49, lucru care a scazut incasarile companiei”. Incasari care imi sunt cerute mie. Tare asta, nu? Acelasi motiv e, in mare, si cu ANI. Adica si lor le-am stirbit prestigiul institutiei, dupa ce am scris despre o licitatie dubioasa de vreo 3,5 milioane de euro.
J.: In alte tari se intampla la fel? Cunoasteti alte astfel de investigatii care s-au terminat urat pentru jurnalisti si in afara Romaniei?
G.L.: Se intampla sa mai fie dati in judecata, dar nu pentru motivele penibile pentru care sunt dati in judecata jurnalisti din Romania, mai ales de catre o companie unde statul e actionar unic.
J.: Dupa ce se publica o investigatie, autoritatile va contacteaza pe dvs. sau actioneaza direct si rezolva problema?
G.L.: In cazul “Loteria Nationala”, procurorii DNA s-au autosesizat din investigatiile aparute in presa si au demarat propria lor ancheta. Procurorii au mijloace de ancheta mult mai tari decat jurnalistii. De exemplu, un procuror poate cere extrase de conturi bancare, ca sa vada de tranzactii s-au facut de catre o anumita persoana, lucru pe care eu nu-l pot obtine de la banca pe cale oficiala. Deci, nu e contactat jurnalistul.
J.: Mai scrieti si altceva in afara de jurnalism investigativ?
G.L.: Da. Reportaj de exemplu. Am scris acum 3 saptamani un reportaj foarte bun, zic eu, despre un preot penticostal care a reusit sa pocaiasca 80% din rromii unei localitati unde se petreceau casatorii intre copii. Dupa pocaire, nu mai au loc casatorii intre copiii rromi, iar fetele merg la scoala. Ala e reportaj. Si mai scriu pe blog chestii relaxante.
J.: “Ala e reportaj” pentru ca…
G.L.: Reportajul e o relatare a unui lucru vazut prin ochii jurnalistului. In reportaj, poti sa folosesti epitete, metafore, hiperbole si alte procedee artistice, poti sa-ti dai cu parerea pe subiectul respectiv. Ivestigatia e seaca. Fara literatura, doar faptele prezentate concret. Cine – ce – cum? Atat. Fara zorzoane literare, fara opinii.
J.: Cat de important este jurnalismul investigativ pentru Romania?
G.L.: O tara in care nu exista ziare care sa aiba jurnalisti de investigatii este o tara cu dictatura. Pentru Romania, este esential jurnalismul de investigatie deoarece Romania este o tara in care coruptia este ridicata la rang de mare arta. La cat s-a furat in tara asta, in ultimii 20 de ani, ne putem face o imagine despre cat de bogata e tara noastra. Sa nu uitam ca la noi s-au devalizat banci, lucru care nu s-a intamplat in Italia, spre exemplu, unde exista Mafia. De aceea spun ca la noi coruptia si modul de a fura au fost ridicate la rang de arta.
Let’s BAN the VUVUZELAS!!!
Iun 14th
Aparent, toti cei care urmaresc meciurile din Campionatul Mondial in aceasta perioada, sunt la fel de suparati pe vuvuzele, pe cat sunt romanii de suparati ca nationala noastra nu are sansa sa joace acum in Africa de Sud.
Folosind cuvantul “vuvuzele” pentru un search rapid pe Google, vom gasi multe site-uri de stiri sau forumuri, unde se discuta aprins desfiintarea ori banarea acestor instrumente, pe motiv ca ele ii deranjaza pe telespectatori, pe fanii din tribune (care, conform ultimelor descoperiri ar putea surzi, pentru ca vuvuzelele se pare ca emit sunete foarte puternice de pana la 127 de decibeli – asta inseamna putin mai tare decat un ferastrau mecanic) si pe jucatori – echipa Frantei a aruncat o parte din vina pentru egalul din primul meci cu Uruguay pe vuvuzele, pentru ca, spune capitanul lor Patrice Evra, oamenii incep sa “cante din vuvuzele” de dimineata de la 6 si jucatorii nu pot dormi, iar Cristiano Ronaldo spune ca, desi nu are probleme cu Jabulani, balonul putin mai ciudat de la Campionat, vuvuzelele il deranjaza si pe el la joc, si pe majoritatea celorlalti fotbalisti. In plus, nici comentatorii sau jurnalistii care transmit din Africa de Sud inainte, in timpul sau dupa meciuri nu sunt fani prea mari ai vuvuzelelor, pentru ca sunt foarte mari sansele ca sunetul lor sa strice o transmisie in direct la care munceste o echipa intreaga. De asemenea, sunetul vuvuzelelor acopera orice alta modalitatea a fanilor de a-si incuraja echipele, chiar si organizatorul Campionatului, Danny Jordaan, a declarat ca ar prefera sa auda cantece in loc de zuzaitul unui roi urias de albine.
Desi nimeni nu prea pare sa le suporte, cu exceptia sud-africanilor, nici macar Mitica Dragomir, care a declarat recent ca “nu mai vine nici dracu’ pe teren” daca incepe si la noi doamne-fereste moda vuvuzelelor, se pare ca ele nu pot fi totusi interzise pe stadion, pentru ca oamenii de acolo sunt foarte mandri de ele si se simt foarte bine sufland si facand cat mai mult zgomot cu putinta. Cu toate astea, presa locala din Africa de Sud informeaza ca guvernul lor le-a cerut suporterilor sa nu foloseasca vuvuzelele macar in timpul intonarii imnurilor nationale, in semn de respect fata de jucatori.
In orice caz, cu sau fara vuvuzele (desi mai degraba CU), Campionatul merge mai departe. Pana in prezent Johannesburg Africa de Sud a facut egal cu Mexicul in prima zi, si la fel Franta cu Uruguay, Argentina a batut Nigeria cu 1-0, Coreea de Sud a batut cu 2-0 Grecia, Anglia – SUA s-a terminat egal, Algeria a fost invinsa de Slovenia cu 0-1, Germania a batut rau de tot Australia cu 4-0, Serbia a pierdut cu 0-1 in fata Ghanei, pentru ca asa le trebuie! Iar Olanda doar ce a castigat astazi cu 2-0 meciul cu Danemarca. Tot astazi Japonia a batut cu 1-0 Camerunul, iar de la 21.30 vor juca Italia si Paraguay.
Ce zic altii…(14 iunie 2010)
Iun 14th
- Cum tot internetul si toata presa nu vorbeste decat despre Campionatul Mondial, probabil ca sa ne faca noua si mai in ciuda ca nu ne-am dus, dupa ce am mai vazut si reclama la bere in care Chivu saracul e in depresie si nu vrea sa iasa “pe-afara in spatele blocului cu baietii” de suparare, am decis ca inca ceva pe tema asta ar fi picatura care sa umple paharul. Asa ca, in loc sa “ne bagam unghia-n gat” ca au ajuns acolo, pana si Serbia si SUA, si noi nu, hai sa ne relaxam putin si sa admiram cateva Top-uri interesante pe care cei de la Apropo.ro le-au gasit recent, pe net, ca tot omul.
- Top-ul nr. 1, este al unor 6 mari genii ale timpului, intre care se numarau si Einstein sau Mozart, oameni minunati pe care insa genialitatea nu i-a oprit sa fie perversi, sau sa aiba si ei, ca tot omul, cate o ciudatenie, mai mica… mai mare… Ii gasiti pe toti 6, impreuna cu placerile lor ciudate aici: Primul Top
- Cel de-al doilea top s-ar putea sa li se para interesant domnisoarelor ce viseaza pantofi Manolo sau Jimmy Choo, parfumuri fine si scumpe, sau blanuri gen Fizz, pentru ca are de-a face cu shopping-ul, si nu cu orice fel de shopping, ci cu cel de cea mai inalta calitate si bineinteles cel mai inalt pret. Gasiti in Topul nr. 2 cele mai scumpe bulevarde de shopping din lume, si aflati ca 5th Avenue, din New york, cunoscutul bulevard nelipsit din orice film american care se respecta, a fost recent detronat de Champs-Elysees, bulevardul parizian pe care orice turist il cauta ca sa poata spune cu mandrie cand se intoarce acasa ca a vizitat intr-adevar capitala Frantei.
- Celor interesati de excursii pe munte, de escaladari periculoase si creste inzapezite pe care n-au pus piciorul prea multi oameni, li se va parea probabil interesant cel de-al treilea TOP, al celor mai periculosi 10 munti din toata lumea.
- Iar in cazul in care doamne-fereste veti fi arestat vreodata, iata topul celor 10 tricouri in care sa nu fi imbracat cand se intampla asta : Last TOP.
Ce zic altii…(3 iunie 2010)
Iun 3rd
- Probabil ca multi dintre voi, atunci cand ati fost pusi in situatia de a plati consumatia intr-un restaurant, bar sau orice altceva, ati stat putin pe ganduri cand a venit vorba de bacsis: daca sa-l dai sau nu, cat sa dai, cui sa-l dai, cum sa-l dai… etc. Ei bine, cei de la www.incont.ro ne ajuta putin in aceasta privinta si ne ofera cateva informatii utile in ceea ce priveste bacsisul, in functie de obiceiurile din diferite tari. Daca in anumite tari acesta este inclus in nota de plata ori exista o regula nescrisa prin care aceasta suma va reprezenta un anumit procent din suma totala, in altele, precum Japonia, este o jignire pentru cel caruia ii platesti, sa incerci sa ii lasi mai multi bani decat ar trebui.
- Bun, am vizionat cu totii reclama la ce-o fi fost ea in care tipul ala, cam fraier ce-i drept, se intalneste cu CRBL in tren, il gaseste apoi pe facebook, afla cateva lucruri despre el apoi devin buni prieteni. Ei bine, daca vi se pare o chestie smechera facebook-ul in sine si ideea ca acolo poti intalni oameni de care in viata reala nu prea ai sanse sa te lovesti la coada la chiscul de bilete pentru autobuz, atunci, intr-o oarecare masura aveti dreptate. Acum pana si fostul presedinte american, George W. Bush are cont pe facebook si daca va “puneti bine” cu el pe net, poate va trimite prin posta un steag american semnat sau altceva si mai “cool” pe care sa-l aratati prietenilor si sa-i convingeti ca, intr-adevar, facebook-ul e “cool”.
- Sunteti pasionati de cursele “off road”? Mai ales de cele tinute intr-o locatie speciala unde relieful are un cuvant greu de spus? atunci probabil ca veti urmati cu sufletul la gura de cel putin 2 sau 3 ori filmuletul urmator , in care un bolid cat se poate de dotat incearca imposibilul pe un teren intr-adevar imposibil din zona Arabiei. Imaginile nu sunt neaparat “dragute” ci mai degraba “de groaza” asa ca atentie celor slabi de ingeri.
- Un copil in varsta de 10 ani din Rona de Jos, din zona Maramuresului, face ca lucrurile sa se mute singure prin casa, ca tot ce e facut din sticla sa se sparga in jurul sau, si, mai ciudat decat toate acestea este faptul ca atunci cand intra intr-o camera, din tavanul acesteia incepe sa se scurga apa, chiar daca afara e soare si cerul e senin. Vecinii cred ca e vorba de un blastem si sunt inspaimantati de capacitatile paranormale ale pustiului. Cei de la Stirile PROTV au mai multe informatii despre ciudateniile pe care la face copilul si un filmulet interesant.
- Cine ii va mai critica vreodata pe romani ca sunt hoti sau ca nu stiu carte sa faca bine sa se gandeasca de doua ori inainte. Intr-adevar, se fura lucruri si in Romania (ca in orice alta tara, ca doar n-om fi noi o exceptie de la toate rautatile lumii), dar, ce e atat de deosebit la romani este setea de cultura si de informatie. Edificatoare in acest sens sunt detaliile pe care le puteti gasi pe site-ul celor de la Gandul in ceea ce priveste furtul de carti. Veti gasi aici si un top al celor mai furate carti din Romania, printre autorii carora de numara si Mihaela Radulescu sau Gheorghe Mencinicopschi.
Lumea lui Bobby
Mai 31st
Primele lucruri pe care mi le-am amintit despre pustiul intitulat atat de hollywoodian: Bobby, ce detine o lume proprie si personala, unica si individuala la tv, cred ca au fost urmatoarele: avea un unchi super smecher care ii tinea mereu partea (genul ala de unchi pe care si-l doreste orice pusti neastamparat), mergea pe o tricicleta incredibila care putea sa intre prin diverse chestii, sa pluteasca, sa inoate si asa mai departe, avea un tata care uneori se tranforma din tata in desen animat si avea multe matusi care adorau sa-l stranga tare de obraji pentru ca… de fapt, cred ca fara nici un motiv. Pur si simplu. Aaa… si ca detaliu de natura sa completeze cadrul spatio-temporal in care probabil ca va este imposibil sa-l situati pe Bobby, el a facut parte cu mandrie din Era FoxKids alaturi de stresantul Inspector Gadget, de Louie, de Caine Rau (stiti voi.. catelul ala prea “sensibilios” care cade pe spate la propriu daca ii spune cineva “caine rau” si nu se ridica pana nu ii se cere scuze), de Sonic X mai tarziu, si de multi altii.
In fine, tocmai cand credeam ca mi-am uitat intreaga copilarie, mi-au venit in minte cateva versuri pe care inca le mai fredonez cu colegii, fiind una dintre cele mai proaste glume din toate glumele multe si proaste pe care le facem zilnic: “Pestii nu puut… Pe sub apa, pestii nu puut!”
Apoi, convinsa ca asta a fost tot ce pot scoate din memoria mea prapadita, am realizat ca sunt fericita detinatoare a unei variante de Internet Explorer fara licenta, care ma poate ajuta sa ajung pe taramul minunant al Youtube-ului. Si aici, stupoare: episoade peste episoade si alte episoade si amintiri si rememorari si dai si razi si dai si razi si bine ca nu sunt destul de sentimentala, ca poate si plangeam. Asadar, pentru cei care nu stiu cum sta treaba, Bobby e un pusti cu o voce cam plangacioasa si cu o imaginatie foarte bogata. E un desen animat, intr-un cadru de desene animate si are un caine, Roger, care, nu stiu cum se face ca e cam de 3 ori mai mare decat el. Desi toate chestiile pe acolo sunt virtuale (desenate) taica-su’ e un om … real, adica om pe bune, in carne si oase. Asta pana incepe episodul, dupa care… intra si el in normalitate. Pe langa unchiul Ted care e cel mai smecher de pe planeta, si parintii lui, Bobby ii mai are si pe Derek si Kelly, fratele lui mai mare si sora lui si mai mare care, intamplator, nu prea se suporta unul pe celalalt. Oricum in ciuda farmecului pe care il au cei din viata lui Bobby prin ciudateniile lor, cea mai tare chestie ramane super-imaginatia lui Bobby. Copilul asta isi imagineaza tot felul de situatii si, de obicei, nu prea stie exact cum sa isi imagineze lucrurile, pentru ca nu le cunoaste atat de bine. Asa ca daca cineva spune vreo replica mai ciudata sau vreo vorba cu talc, pustiul o ia “mot-a-mot” si isi creeaza in cap un fel de FAFT adica “Film Artistic Foarte Tampit”.
In mare, cam despre asta e vorba in “Lumea lui Bobby”. Sper ca v-ati amintit cate ceva si daca v-au placut desenele astea in tineretile voastre, va invit sa vizionati secventa mea preferata, cea cu… pestii care nu put, bineinteles!
