Denisa Băileșteanu – O artistă în devenire

31 ianuarie 2013 by anca.ungurenus

Andrei-Mihail COJOCARU

Denisa Băileșteanu sau Denisaiko ( în japoneză saiko = cel/cea mai bun/ă) după cum este numită de prieteni, este o persoană ce posedă câteva talente printre care și cântatul. În ciuda faptului că vocea ei nu a fost auzită de mulți români, ea a fost auzită în Japonia. La prima vedere, Deni pare o persoană normală,  zâmbetul și privirea ei sugerează o persoană blândă și inocentă. Chiar dacă înălțimea i-a lipsit, priceperea muzicală i-a priit.

Pentru a afla mai multe despre talentele ei, m-am întâlnit cu ea în Universitate și am mers într-o sală liberă de prin pod, la 506.

Pentru Deni, cântatul  a fost o abilitate pe care și-a descoperit-o încă de la o vârstă fragedă. Totul a început când ea avea trei ani. Atunci „auzeam la radio diferite melodii și eu le interpretam.  Atunci, mama a considerat că ăsta e un talent și a vrut să mă ducă la Școala Populară de Arte”. Așa zis și făcut, când a împlinit cinci ani, părinții ei au dus-o la Școala Populară de Arte din Râmnicu – Vâlcea, unde a studiat pianul.  Tot cu pianul a continuat în clasele primare și până în clasa a șasea la Liceul de Arte Marin Sorescu din Craiova. Ultimii doi ani de gimnaziu i-a petrecut în Vâlcea unde și-a continuat studile de pian.

În liceu însă a început cu canto deoarece „am observat și au observat și alții că am voce”. Studiile însă au durat un an, de atunci ea s-a autoeducat. Ca genuri muzicale, ea cânta de la melodii simfonice la  melodii pop și chiar rock.

De la Conservator la Litere

După ce a terminat Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea, Deni a dat la Conservator în București. Acolo, ea a intrat a doua la buget din cele șase locuri care erau disponibile. După un semestru însă, ea a fost nevoită să renunțe fiindcă s-a îmbolnăvit. „N-am mai putut să continui să cânt și a trebuit să mai stau puțin. Și ca să mă odihnesc, am dat la Facultatea de Litere, specializarea română-engleză”. Acum, Deni este la master, la Studii Anglo-Americane în cadrul  Facultății de Litere din Craiova.

O colaborare cu o trupă japoneză

Prin talentul ei muzical, Deni are o colaborare cu o trupă din Japonia numită Alexand, o trupă de rock. Modul prin care aceștia au cunoscut-o a fost unu hazliu. „Eram pe facebook, mă jucam un joc numit Ameba Pico care nu mai există. Acolo am întâlnit pe cineva care căuta solist, după descrierea de la profil și m-am hotărât să încerc. Le-am trimis un e-mail. Mi-au răspuns. Am început să ținem legătura”. Aceștia au rămas impresionați şi au finațat-o cu echipamente de înregistrat. Cu aceste echipamente, Deni și-a improvizat un studio la ea acasă, în Vâlcea.

Până acum au reușit să facă doar o melodie, „căci este foarte mult de lucru la negative”. Această colaborare se va desfășura virtual: membrii trupei vor trimite negativul peste care Deni își va pune vocea.

De la cântat la desenat

Desenatul  l-a descoperit în liceu. „Când eram mică, nu puteam desena deloc. De fapt, cei din clasă cu mine desenau de zeci de ori mai bine. Așa am mers până în clasa a zecea, când am început să desenez ceva mai mult, dar îmi ieșea bine doar dacă puneam o foaie pe ceva, apoi făceam cu creionul. Până la urmă m-am învățat să desenez și fără ajutor, desenam personaje imaginare sau reale. Astfel,  m-am specializat pe schițe în creion”.

Ca planuri după terminarea masterului, Deni vrea să dea din nou la Conservator. „Nu m-am hotărât încă, am primit foarte multe oferte peste hotare și mai ales aici, în Craiova. În ele mi-au zis că mi-au văzut site-urile, mi-au ascultat melodiile și au considerat că am nevoie de studii superioare. Mi-au spus că am chemare”.


Un comentariu »

  1. Denisaiko spune:

    Articolul trebuie modificat, contine cateva greseli grave. Nu am spus, in nici un caz, ca am facut 1 an de liceu dupa care m-am autoeducat. Am terminat liceul de arta, specializarea canto, apoi m-am dus la conservator unde erau 16 locuri la buget, nu 6. Abia dupa ce am fost nevoita sa renunt m-am autoeducat, era normal, fiindca nu am mai facut canto cu nici un profesor dupa aceea. Asta e cea mai grava greseala.
    Alta consta in echipamentul pe care l-am primit din Japonia, am spus ca nu l-am primit de la membrii Alexand, ci de la altcineva, neimportant. Plus ca anii de scoala petrecuti la Craiova au fost 1997-2001 (clasele II-V), iar ultimii 3 ani de gimnaziu i-am petrecut la Valcea.
    Si ultima, deloc de neglijat e ca ma cheama Denisa si asa as vrea sa ma strige toata lumea, Deni fiind un apelativ folosit doar de prietenii foarte apropiati.
    Asta a fost tot. Daca s-ar putea corecta greselile ar fi perfect. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>