Asterix şi Obelix în slujba Majestăţii Sale – Atacul lorzilor –

26 noiembrie 2012 by anca.ungurenus

Foto: stirifeldefel.ro

Adriana Delia MĂLĂESCU

Motto: c’est la vie, c’est la guerre…

Fiind o mare iubitoare de comedii şi fanul nr. 1 al lui Gerard Depardieu, nu puteam să ratez ultimul film din seria Astérix si Obélix, care, la fel ca precedentele trei ecranizări (Astérix et Obélix contre César – 1998; Mission Cléopâtre – 2002; Astérix aux Jeux Olympiques -2008) urmăreşte firul epic al binecunoscutelor benzi desenate care au stat la baza scenariului.

Pelicula se vrea o comedie pentru toată familia şi reuşeşte să stârnească râsul tuturor categoriilor de vârstă prin ironiile deloc fine, dar isteţe şi comicul de situaţie reuşit.

Veni, vidi, Non Vici…

Facem un salt înapoi peste ultimele două milenii şi iată-ne ajunşi la timp pentru a asista la atacul teluric al cosmicului Caesar asupra Bretaniei. La fel ca toate tentativele Imperiului Roman, şi aceasta avea şanse maxime de izbândă, însă finalul nu este cel prevăzut de dicton, ci mai degrabă Veni, Vidi, NON Vici.

Filmul abundă de satiră la adresa calmului englezesc, cel mai vizibil exemplu fiind dat chiar de regină, interpretată magistral de Catherine Deneuve, care face slalom printre bolovanii catapultaţi chiar în mijlocul sufrageriei regale. Paralizia cainilor imperiali este chiar intriga poveştii, momentul care schimbă cursul acţiunii şi-i aduce în prim plan pe eroii noştri: Astérix (Edouard Baer) şi simpaticul Obélix (Gérard Depardieu), de departe favoritul meu.

Este satirizată şi relaţia deloc amiabilă dintre francezi (reprezentaţi cu mândrie de gali) şi englezi, aceştia din urmă forţaţi de împrejurări să ceară ajutorul singurului popor ce a pus romanii pe fugă. Povestea, deşi are un fir epic previzibil, este încărcată de situaţii imprevizibile: prietenia cu tentă gay dintre Astérix şi Obélix este pe cale să se destrame, iar Caesar recurge la terapie prin orgie, combinată cu o leacă de psihanaliză pentru a-şi depăşi frustrările. Însă, momentul meu preferat este acela în care Obélix se înamorează de o “viperă” snoabă, rigidă şi virgină, cu sentimente reprimate, din high society-ul englezesc. (Valerie Lemercier). Tentativele de cucerire sunt devastator de amuzante.

Apa fiartă de la ora 5!

Trimiterile culturale fac sarea şi piperul acestui film. Întreaga atmosferă este un melanj de glume stereotipice. Într-o lume, la prima vedere, frapant de modernă (vezi formaţia stradală ce aducea dubios de mult cu The Beatles), cu bărbaţi în carouri, împiedicaţi de kilt şi maniere să fugă, intervin situaţiile beligerante cu romanii şi apoi cu normanzii, care parodiază celebra scenă de luptă din 300. Povestea îmbibată de enervantul calm englezesc este punctată ici-colo de referiri deloc discrete la igiena precară a galezilor, un fel de mea culpa făcut de autorii francezi şi împleteşte în firul narativ, oarecum forţat, o problemă contemporană; cea a imigraţiei ilegale, portretizată de indianul ubicuu. Invazia acestui element indezirabil are în final un efect binefăcător, deoarece le inspiră englezilor ideea de a înlocui apa fiartă cu … ceaiul.

O bilă neagră ar fi schimbarea actorului care-l interpretează pe Asterix. Spre deosebire de vechiul şi firavul Asterix (Christian Clavier), cu alura sa inocent de pitorească, actualul nu pare deloc anemic, dimpotrivă, a întinerit şi, între timp, a mai tras de fiare, de unde provine şi aerul macho.

Pe de altă parte, Obelix nu este trădat de talentul lui Gérard Depardieu; el păstrează perfect trăsăturile originale ale personajului şi nu ai cum să nu-l iubeşti instant. Catherine Deneuve, în rolul reginei Cordelia, aduce un aer distins, suav, întregii poveşti, iar frazarea în franceza maternă cu accent à la Buckingham Palace este demnă de auzit măcar o dată-n viaţă. Regizorul, Laurent Tirard, reuşeşte să redea un fir epic central şi mai multe secundare, păstrând prin efectele speciale atmosfera originală a benzilor desenate, totul într-un ambalaj 3D, nou-nouţ.

În cocluzie, recomand “Astérix et Obélix au service de Sa Majesté” iubitorilor de comedie bufă, de (auto)ironie politică şi, nu în ultimul rând, de Depardieu!


2 comentarii »

  1. andreea spune:

    Desi nu sunt o fana a filmului, critica ta mi-a deschis orizonturile si chiar sunt tentata sa vad filmul… foarte obiectiva si plina de personalitate. Tine-o tot asa:*

  2. Ionut spune:

    Nu prea ma dau in vant dupa filme noi, dar tocmai m-ai convins sa vad unul :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>