Sub anestezie

Foto: mpinteractiv.ro

Lavinia ARANGHEL

“În fiecare an peste 21 de milioane de oameni primesc anestezie generală. Majoritatea cad într-un somn liniştit. Nu îşi amintesc nimic. 30.000 dintre aceşti pacienţi nu sunt atât de norocoşi. Ei nu reuşesc să adoarmă. Sunt victimele unui fenomen denumit “anestezie conştientă”. Aceste victime sunt complet paralizate. Nu pot striga după ajutor. Sunt conştiente”.

Acestea sunt primele rânduri, nu, nu dintr-o carte, ci dintr-un film. Un thriller dramatic care prinde. Şi, pe măsură ce acţiunea curge, surprinde.

Filmul debutează cu replica unui doctor, Jack Harper (Terrence Howard) a cărul verosimilitate nu poate fi combătută. Este una dintre acele propoziţii care se încadrează cu uşurinţă în categoria adevărurilor universale: “Oamenii mor”. Primele minute ale filmului debordează de o aparentă transparenţă. A personajelor, a relaţiilor dintre acestea, a intrigilor, a caracterelor umane. A doua jumătate a filmului răstoarnă tot ceea ce până acum puteau fi numite elemente supărător de predictibile.

După circa treizeci şi cinci de minute, personajul principal, Clay Baresford (Hayden Christensen), în urma unei anestezii eşuate, devine martorul propriei sale morţi. Şi a unei îndelungi serii de demascări consecutive a celor în mâinile cărora îşi încredinţase inima. Doctorului, unul dintre cei mai buni prieteni, cu antecedente în malpraxis, şi iubitei, Sam Lockwood (Jessica Alba), cu care se însurase  cu numai o zi înainte, chiar în ciuda mamei sale.

Lilith Beresford (Lena Olin) are unul dintre cele mai importante roluri. Şi nu per ansamblu, ci în mod particular, în viaţa fiului ei. Nu este de acord încă de la început cu alegerile pe care Clay le face, dar este nevoită să îşi cenzureze atitudinile refractare. Ea va fi cea care va pune cap la cap toate situaţiile dominate de persoane care nu îi inspirau încredere. Al şaselea simţ al mamei îi va reda, în modul cel mai propriu al cuvântului, simţurile lui Jack. Şi inima.

“Awake” cucereşte prin personaje.Sperie prin dramatismul greşelii umane (groaza de a rămâne conştient şi de a simţi, efectiv, durerea din timpul unei operaţii, dar de a fi inapt de a ţipa – paralizat). Atinge corzile sensibile prin evidenţierea unor comportamente şi trăsături umane tipice – trădarea, dezumanizarea, pierderea încrederii, aviditatea.

Finalul filmului aduce cu sine satisfaţia. După zeci de minute de retrăiri folosite ca scut împotriva durerii resimţite, Clay îşi deschide privirea albastră. “Un singur lucru contează acum. E conştient”.