“Revoluţionarii”

Foto: mondonews.ro

Andreea AGAPIE

Cu ocazia zilei eminesciene, azi, 15.01.2012, au loc proteste puternice atât în centrul Craiovei, cât şi în mai multe oraşe din ţară. Acestea se datorează demisiei lui Raed Arafa, Subsecretar de stat în Ministerul Sănătății şi a măsurilor de austeritate luate de Guvernul României. Conflictul a luat amploare, faţă de zilele precedente. Wikipedia explică în cuvinte simple cauza protestelor:

Datorită unor conflicte politice cauzate de criticile pe care Arafat le-a adresat privind reforma din sistemul sanitar, acesta a fost nevoit să demisioneze din funcție pe 10 ianuarie 2012.

Nu cred că asta va fi suficient să le explice şi revoluţionarilor, ce scandează numele lui Arafat şi al lui Băsescu. Politichii, dorinţe ale unor cetăţeni, ce-i drept, extrem de  nemulţumiţi. Nu ştim dacă e din cauza regimului sau a demisiei lui Arafat, dar totul pare amplificat de ambele.

Singurul lucru pe care-l regret, e acela că l-am dat pe Eminescu la o parte şi am pus accentul pe conflict. Toate televiziunile difuzează imagini în direct cu  protestatarii, dar uită importanţa acestei zile. Şi mă întreb dacă oamenii care s-au adunat la protest ştiu că ziua de azi este dedicată bunului nostru poet.

Realizez că suntem eternul popor nemulţumit, un popor care-şi strigă oful în stradă, fără a avea un ecou.

Revoluţionarii vor un regim nou, fie că e cu Arafat în frunte, fie că e cu altcineva. Ne apropiem de apogeu, în care una dintre părţi trebuie să renunţe. Sutele de oameni, adunaţi în Bucureşi, au recurs la acte de violenţă şi a fost necesară intervenţia forţelor de ordine. Mesajele scandate îl au în prim-plan pe conducătorul ţării, preşedintele Traian Băsescu.

Şi-au bătut joc de popor, un pitic şi cu un chior!- aşa sună unul dintre sutele de mesaje, pe care poporul le adresează încă de la primele ore ale dimineţii conducerii. Vor un sistem nou, aparent impus de ei, prin violenţă.

15.01.2012, o zi în care am revenit la revoluţionarism, iar de aici avem două căi. Poporul cere un drept la replică, provocând conducerea să dea astfel un răspuns. Nu ştim ce le mai poate explica un singur om celor 200 de revoluţionari din centrul Craiovei şi altor câteva mii de oameni, care încearcă să înţeleagă ceva din faţa ecranului.