Foto: livepr.ro
Lavinia ARANGHEL
E greu să găsești o definiție bună. Simplă și cuprinzătoare. Convențională. Pe limba toturor. Pe limba mea și a ta. Cu atât mai greu cu cât termenii a căror semnificație este căutată se ambiguizează de la o persoană la alta, de la un context spațio-temporal la altul, de la un “nu știu” la “cred” și “poate”.
În demersul căutării definiției pentru conceptul de relații publice, mai multe persoane de diferite vârste, sexe și profesii au încercat să formuleze propriul format ideal termenilor cu pricina.
Elevii și studenții cred că …
Teodora V. (18), elevă a Colegiului Național “Frații Buzești”, traduce relațiile publice prin ”relații care se stabilesc între anumite instituții prin care se face schimb de opinii în vederea unei mai bune funcționări a societății sau a organizației”. Ea vede obiectivitatea și respectul ca elemente indispensabile acestora, pe aceeași treptă încadrându-se și colaborarea permanetă dintre membrii implicați.
Semnificația pe care o atribuie însă studenta în anul I din cadrul Facultății de Litere din Craiova, Mădălina B., termenilor, pare, la o primă analiză, imponderabilă: “comunicarea cu cei din jur”. Dar aceasta este mai degrabă o explicație laconică susținută de alte argumente precum: respectul, plăcuta sociabilitate, deschiderea față de oameni, pe care, mai adaugă ea, orice jurnalist ori funcționar public ar trebui să le dețină în mod necesar.
Un contur asemănător capătă aceiași termeni și în viziunea unei alte studente de la aceeași facultate (mai sus menționată), Bianca S.(19). Aceasta se exprimă lejer și simplu: “comunicare interumană”. Transparența informației și sinceritatea sunt considerate condiții sine qua non pentru un jurnalist, reporter ori funcționar public – meserii care, precizează ea, vin la pachet cu termenii “relații publice”.
Pentru Flavia B., studentă la SNSPA, și Maria P., studentă în cadrul Facultății de Economie și Andministrarea Afacerilor, termenii coincid sub semnul aceleiași traduceri atribuite: “relații care se stabilesc între o instituție și public”, îndeplinind funcția de interacționare și comunicare. Managerul și PR-ul sunt văzute de cele două studente ca perfect încadrate în imaginea generală a termenilor vizați. Pentru Flavia, sinceritatea, transparența și efectul de feedback sunt elemente imperioase.
Aceeași opinie în vederea transmiterii informației o împărtășește și studentul la medicină Andrei I., completată însă și de eficiența și rapiditatea transmiterii mesajului informațional. Pentru el “relațiile publice” sunt sinonimice cu “informarea maselor, înseamnă mass-media, înseamnă ziarist, editor, prezentator TV.”
Tot la informare se gândește și studentul Alexandru S. din Cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative din Craiova când aude termenii cu pricina. “Comunicare cu publicul larg într-un mod profesional” susținută de obiectivitate și atenția la detalii. Oamenii potriviți acestui domeniu, sunt, conform lui, consilierii locali.
Adulții cred că…
Prof. Tina C.(51) din cadrul Colegiului Național “Frații Buzești” poziționează transparența, obiectivitatea și responsabilitatea la același nivel stringent pentru întreținerea unor relații publice sănătoase. Pentru Tina C. termenii au deja o semnificație bine conservată care ocupă un loc imperturbabil în domeniul cunoștințelor în care activează: “relații care se stabilesc între cetățean și instituție sau organizație și/sau relații care se stabilesc între organizații și instituții”. Comunicarea deschisă este considerată piatră de temelie iar pe lista joburilor care ar putea corespunde termenilor în cauză se înscriu: manager de resurse umane, funcționar public, personalul mass-media, consultant juridic, sociolog.
Pentru Doina Ț., oficiant la Poșta Română din Craiova, semnificația termenilor vehiculați nu este deloc greu de definit: “relațiile cu oamenii de zi cu zi”, marturisește ea nonșalant. Verigi inerente ale acesteia sunt considerate înțelegerea și încrederea. Umanitatea este o altă condiție de nelipsit de care ar trebui să dea dovadă fiecare individ care își desfășoară activitatea în domeniul relațiilor publice, precum funcționari publici ori medici, mai adaugă ea.
Subtilitate vs. ostentativitate
70% dintre respondenți consideră subtilitatea și diplomația elementele care relaționează cel mai bine cu noțiunea de relații publice. Restul de 30% sunt de acord asupra faptului că, din contră, evidența și ostentivitatea răspund mai degrabă termenilor în cauză.
Întrebați cât de familiarizați sunt cu acești termeni, pe o scară de la 1 la 5, 60% s-au poziționat la nivelul 3, 30%la nivelul 4 și o singură persoană a precizat că este obișnuită cu acești termeni, optând pentru cifra 5 cu încredere.
Relațiile publice – definire exactă
Mai exact și corect, “relațiile publice înseamnă managementul comunicării dintre organizație și publicurile sale”, într-o definiție cât mai concisă și relevantă formulată de J.E.Grunig și T. Hunt. “Ele îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului și să poată lua decizii corecte; totodată ele ajută publicul să înțeleagă specificul organizației și să aibă încredere în aceasta.”(Cristina Coman).
Un lucru este clar, așadar. Termenii sunt auziți, vehiculați, poate chiar folosiții în discuții, dar accepțiunile care li se oferă diferă de la persoană la persoană. Unele dintre ele se apropie (relativ) de definițiile acceptate la nivel internațional, unele mai puțin, altele aproape deloc și altele, în mod cert, deloc. Ceea ce este însă evident este faptul că toți atribuie acestor termeni cuvinte-cheie precum: oameni, comunicare, informare, încredere, respect, interumanintate, relaționare. Acestea sunt cuvinte care se vor regăsi în mod indiscutabil în formatele definițiilor general valabile.
În fond, fiecare își va găsi și alege propriile formulări pentru a le încropi într-o definiție personală, ideală, în funcție de convingerile, credințele, valorile, experiențele, și, bineînțeles, capacitățile sale.
