Foto: bookiebabies.com
Andreea AGAPIE
Încă din copilărie, jocul a constituit pentru noi principalul punct de atracţie. La maturitate, am descoperit că jocul poate fi riscant- jocul cu nervii şefului, jocul cu fluturaşul de salariu şi lista continuă.
Pentru cei mici, high tech-ul a devenit cel mai captivant joc, iar noile achiziţii ale părinţilor i-au făcut să se adapteze, treptat. Precum nevertebratele, bunele noastre vertebrate s-au adaptat tendinţelor, transformându-se astfel: Ancuţa, şcolăriţa cuminte, a învaţat să textuiască mai repede decât un dactilograf, iar George, copilul de grădiniţă, trimite e-mailuri cu viteza luminii.
Colegii lui ştiu să dea şi mass-uri cu nemiluita, cu toate că n-au habar de caligrafie. Ba mai nou, la grădiniţă se poartă trusa cu farduri, în special blush şi ruj, pentru fetiţele ce nu depăşesc onorabila vârstă de cinci anişori. Nu mare mi-a fost mirarea ca, mergând pe stradă, să văd două fete cucuiete certându-se pe nuanţa de ruj adecvată. Ori e coraille, ori argintiu.
Iar băieţii, ei bine, nici ei nu sunt mai prejos la capitolul tehnologie. Imaginea lor, ţinând în mână tot felul de console şi telefoane, fascinaţi, face cât o mie de cuvinte.
Copii ce, pe reţelele de socializare, se ascund în spatele pozelor cu Zac Effron şi Demi Lovato. Copii de grădinuţă. Şi când zic grădinuţă, îi citez pe micuţi, pentru că au ajuns să stâlcească nişte cuvinte, dar sunt experţi în Messenger.
Scuza lor? Părinţii, ce văd în calculatoare un mijloc de informare şi modalitate de dezvoltare a inteligenţei. Nesupravegheaţi, micuţii văd în calculator cel mai bun prieten. Se refugiază în braţele lui, atribuindu-i însuşiri umane. Calculator, ce le ţine trează atenţia şi le generează afecţiunea. Calculator, ce-i aşteaptă la orice oră din zi şi din noapte, cu jocuri care mai de care mai fascinante. Studii? S-au făcut suficiente. Atât despre rata abandonului şcolar, cauzată de noul drog, calculatorul, cât şi despre izolarea lor de restul lumii.
Dar ce măsuri s-au luat pentru asta? Nici măcar una. Îi aşteaptă acelaşi calculator, în care se pierd şi nişte butoane de turn on şi turn off, pe care, din păcate, nu le vor putea folosi în viaţă după bunul plac.
Nu mi se pare un lucru rau faptul ca un copil stie sa “textuiasca mai repede decat un dactilograf”. Din punctul meu de vedere, asta este o abilitate pe care ar trebui sa o aibe multe persoane. Gandeste-te cat ar fi de util daca oamenii de la ghisee ar stii sa scrie mai repede la calculator.
Am vazut zilele trecute un baietel de clasa a 6-a care isi facuse un club unde crea aplicatii pentru iPhone. Mie mi s-a parut foarte bine.
Nu cred ca este un lucru rau faptul ca “micutii” au acces din ce in ce mai mult la tehnologie, ba, din contra, mi s-ar parea un handicap sa nu aibe.