Jurnalismul investigativ in Romania

L-am cunoscut pe George Lacatus in urma cu cateva saptamani. A fost  trainer la cursurile sustinute de Centrul pentru Jurnalism Independent din cadrul programului “Colorful but colorblind”. Din 2009 lucreaza ca jurnalist de investigatii la “Romania Libera”, dar de fapt face jurnalism investigativ de 5 ani, iar presa, in total, de 11 ani. In 2007 a castigat Marele Premiu pentru Presa Scrisa al CRP cu articolele despre ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale. George Lacatus este unul dintre acei oameni care “miros” o ilegalitate inaintea altora si apoi muncesc mult pentru a gasi dovezi si pentru a o face publica.

Jiunimea: In ce consta jurnalismul investigativ?

George Lacatus: Jurnalismul de investigatie este sectia tare a unui ziar quality. Subiectele de investigatie stau pe prima pagina a ziarelor quality si fac agenda unui ziar serios. In general, un articol de investigatie are rolul de a scoate la lumina un lucru pe care autoritatile sau alte parti implicate nu vor sa il faca aflat.

J.: Pe asta se bazeaza si expresia “the force of the fourth estate”? Asa se spune, ca jurnalismul investigativ este “the force of the fouth estate”, intr-un fel “arma” cea mai puternica pe care o are presa.

G.L.:: Da. pentru ca jurnalistii de investigatii vin cu subiecte exclusive, despre lucrurile care, in mod normal, nu ar trebui sa fie publice. Daca te uiti pe ziarele quality, o sa vezi pe prima pagina numai astfel de articole; deci, un ziar serios care vrea sa de detaseze in peisajul asta romanesc plin de “fete de la pagina 5”, trebuie sa aiba o sectie tare cu jurnalisti de investigatii. Un jurnalist de investigatii se formeaza greu, in ani de lucru in presa. Nu e ca un jurnalist specializat pe un anumit domeniu. Un jurnalist de investigatii trebuie sa cunoasca cate putin din fiecare domeniu iar pe anumite domenii, cele importante, trebuie sa fie stapan, sa le cunoasca foarte bine. Pentru orice investigatie, jurnalistul care o realizeaza raspunde cu capul, adica poate fi dat in judecata daca nu o documentreaza cum trebuie sau scrie calomnii.

J.: Care sunt domeniile cele mai importante, cele pe care trebui sa le cunoasca cel mai bine un jurnalist de investigatii?

G.L.: Domeniul justitiei trebuie cunoscut foarte bine: codul penal, etapele unui proces, care e difrenta intre invinuit, inculpat, acuzat etc. Domeniul economic: care sunt etapele unei licitatii publice, ce inseamna un caiet de sarcini, ce inseamna legislatie UE, informatii cu privire la codul penal, fonduri UE, licitatii etc.

J.: De ce ati inceput sa faceti investigatii?

G.L.: Ajunsesem intr-un stadiu in care incepusem sa pricep cum se fac afacerile ilegale, cum se musamalizeaza lucrurile, imi facusem surse foarte bune. Astfel, ajunsesem sa scriu subiecte de prima pagina. Asta motiveaza un jurnalist: cand subiectele sale ajung pe prima pagina.

J.: Ati terminat Facultatea de Jurnalism?

G.L.: Nu. Am terminat Facultatea de Litere. Am mai facut 2 ani de Facultate de limbi si literaturi straine (engleza si romana), dar n-am terminat-o. Apoi am mai facut un Colegiu pPedagogic, 2 ani. Inainte sa intru in presa, am fost 1 an, 1999-2000, profesor suplinitor de limba engleza, la o scoala generala. Din 2000, m-am axat doar pe presa, in 1999 – 2000, am inceput sa lucrez la radioul local, ca reporter. Radio Mediterana, din Rm-Sarat, jud. Buzau.

J.: Exista cursuri pentru cei ce vor sa invete cum se face jurnalismul investigativ?

G.L.: Exista cursuri de jurnalism de investigatii. La CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) s-au tinut astfel de cursuri si la Freedom House Romania, ambele tinute de Liviu Avram. Mi se pare ca exista si la Facultatea de Jurnalism, dar nu stiu sigur. Intr-o perioada se tineau, tot de catre Liviu Avram.

J.: Cam cat de mult se munceste la o investigatie si, mai ales,  cat timp?

G.L.: Depinde de la caz la caz. Sunt investigatii care iti ies intr-o zi si sunt altele care iti ies in cateva luni. Depinde de cum aduni informatiile si de cum ai acces la ele. Asta face diferenta.

J.: Cat de greu e sa incerci sa afli informatii si, mai ales, sa lucrezi cu sursele, atunci cand ele stiu ca e vorba de o investigatie si nu de un articol oarecare?

G.L.: Jurnalistul de investigatii e dependent de surse. El se bazeaza pe informatii, pe care apoi le verifica, din alte 2-3 surse. Informatia ajunge la jurnalist in mai multe moduri: cel mai usor, ajunge atunci cand cineva are un interes sa apara un articol despre altcineva. Genul asta de articol eu nu l-as numi investigatie. Adica, “sursa” vine cu un dosar beton, iar misiunea jurnalistului e mult mai simpla. Investigatia adevarata, in opinia mea, e aceea care pleaca de la o chestie care “sare-n ochi” reporterului. Adica e ceva care il intriga si apoi decide sa investigheze. Astea sunt investigatii adevarate. Un astfel de exemplu a fost investigatia cu ilegalitatile de la Loteria Nationala, unde totul a pornit de la o frustrare colectiva: mai multi colegi faceam cheta si jucam la loto 6/49 si nu castigam. Apoi, am inceput sa ne intrebam de ce se castiga atat de rar. Apoi, Liviu Avram mi-a dat sarcina sa raspund la aceasta intrebare: de ce se castiga atat de rar la loto 6/49? Raspunsul l-am obtinut dupa vreo luna de sapat. Ancheta a fost publicata pe prima pagina in “Cotidianul”, in ianuarie 2006. A facut record de vizualizari si comentarii.

J.: Am inteles care sunt “castigurile” unui jurnalist de investigatii , dar care sunt dezavantajele?

G.L.: Sunt si dezavantaje: o investigatie deranjeaza, strica niste afaceri sau, ceea ce este si mai rau, are consecinte penale. Dupa investigatiile despre Loteria Nationala, in prezent sunt judecati pentru evaziune fiscala George Copos si Nicolae Cristea, fost presedinte al loteriei. Daca vor fi gasiti vinovati de Curtea Suprema, cei doi vor putea infunda puscaria. Dezavantaje: am primit numeroase amenintari, sub o forma sau alta, de la telefoane, pana la scrisori cu cuvinte decupate si lipite, din ziare. In plus, am doua procese: unul cu Loteria Nationala, altul cu Agentia Nationala de integritate. Nu am fost dat in judecata pentru vreuna din anchetele mele, ci pentru ca “din cauza investigatiilor mele, in care am scos la iveala ilegalitatile comise de catre fosta conducere a Loteriei Nationale, am stirbit prestigiul companiei si astfel am determinat populatia sa nu mai joace la Loto 6/49, lucru care a scazut incasarile companiei”. Incasari care imi sunt cerute mie. Tare asta, nu? Acelasi motiv e, in mare, si cu ANI. Adica si lor le-am stirbit prestigiul institutiei, dupa ce am scris despre o licitatie dubioasa de vreo 3,5 milioane de euro.

J.: In alte tari se intampla la fel? Cunoasteti alte astfel de investigatii care s-au terminat urat pentru jurnalisti si in afara Romaniei?

G.L.: Se intampla sa mai fie dati in judecata, dar nu pentru motivele penibile pentru care sunt dati in judecata jurnalisti din Romania, mai ales de catre o companie unde statul e actionar unic.

J.: Dupa ce se publica o investigatie, autoritatile va contacteaza pe dvs. sau actioneaza direct si rezolva problema?

G.L.: In cazul “Loteria Nationala”, procurorii DNA s-au autosesizat din investigatiile aparute in presa si au demarat propria lor ancheta. Procurorii au mijloace de ancheta mult mai tari decat jurnalistii. De exemplu, un procuror poate cere extrase de conturi bancare, ca sa vada de tranzactii s-au facut de catre o anumita persoana, lucru pe care eu nu-l pot obtine de la banca pe cale oficiala. Deci, nu e contactat jurnalistul.

J.: Mai scrieti si altceva in afara de jurnalism investigativ?

G.L.: Da. Reportaj de exemplu. Am scris acum 3 saptamani un reportaj foarte bun, zic eu, despre un preot penticostal care a reusit sa pocaiasca 80% din rromii unei localitati unde se petreceau casatorii intre copii. Dupa pocaire, nu mai au loc casatorii intre copiii rromi, iar fetele merg la scoala. Ala e reportaj. Si mai scriu pe blog chestii relaxante.

J.: “Ala e reportaj” pentru ca…

G.L.: Reportajul e o relatare a unui lucru vazut prin ochii jurnalistului. In reportaj, poti sa folosesti epitete, metafore, hiperbole si alte procedee artistice, poti sa-ti dai cu parerea pe subiectul respectiv. Ivestigatia e seaca. Fara literatura, doar faptele prezentate concret. Cine – ce – cum? Atat. Fara zorzoane literare, fara opinii.

J.: Cat de important este jurnalismul investigativ pentru Romania?

G.L.: O tara in care nu exista ziare care sa aiba jurnalisti de investigatii este o tara cu dictatura. Pentru Romania, este esential jurnalismul de investigatie deoarece Romania este o tara in care coruptia este ridicata la rang de mare arta. La cat s-a furat in tara asta, in ultimii 20 de ani, ne putem face o imagine despre cat de bogata e tara noastra. Sa nu uitam ca la noi s-au devalizat banci, lucru care nu s-a intamplat in Italia, spre exemplu, unde exista Mafia. De aceea spun ca la noi coruptia si modul de a fura au fost ridicate la rang de arta.