Zilele trecute, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a făcut publice rezultatele monitorizării folosirii corecte a limbii române în cazul a câteva posturi de televiziune care emit la nivel naţional, pe care le-a avut în vedere timp de o lună (perioada 20 septembrie- 20 octombrie 2009). Astefel, beneficiind de sprijinul specialiştilor de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan- Al. Rosetti”, au urmărit să creeze o statistică a greşelilor gramaticale sau semantice apărute în exprimarea curentă a prezentatorilor/ invitaţilor de la diversele televiziuni, dar şi conturarea unui top al celor care greşesc cel mai frecvent din acest punct de vedere.

carte+litereRezultatele îi indică drept campioni pe cei de la OTV, cu nouăzeci şi două de cazuri în care au comis erori (dacă rezultatul mai surprinde pe cineva…), candidaţi de colegii lor de la N 24 (optzeci şi nouă de cazuri) şi B1 TV (optzeci şi trei de greşeli). Nici celelalte posturi nu sunt într-o situaţie prea diferită: Prima TV a înregistrat şaizeci şi patru de incorectitudini, TVR 1 cu doar una mai puţin, TVR 2 şaizeci şi două, Kanal D cinzeci şi opt, PRO TV cinzeci, iar lista se continuă similar până la TVR Cultural, care deţine recordul: „doar” douăzeci şi trei de probleme.

Au fost analizate două tipuri de erori: folosirea neîngrijită a limbii, care nu este indicată (permisă) în cadrul discuţiilor purtate la un post de televiziune, şi greşelile grave, flagrante, care ne sfidează auzul din ce în ce mai des (lipsa acordului între subiect şi predicat, spre exemplu). Conform statisticilor, printre cele mai frecvente greşeli se numără încercarea de a atribui verbui „a trebui” şi alte forme decât cea unică în care se regăseşte corect (forma de persoana a III-a, numărul singular), introduucerea conjuncţiei „şi” în structuri unde nu este natural să se regăsească, pentru a fi evitată cacofonia (în locul reformulării, care ar avea acelaşi rezultat), formarea pluralului pentru un număr destul de mare de substantive, dar şi folosirea unor termeni originari din limbile engleză sau franceză, pronunţaţi şi acordaţi româneşte, în condiţiile în care ei nu au fost preluaţi nici în forma originală de vocabularul nostru.

Concluzia… Nu deţinem nici noi adevărul absolut în ceea ce priveşte limba română, dar ce auzim la televizor sună mult prea mult a „famelie mare, renumeraţie, dupa buget, mică”, a „bampir”şi „lupte seculare care au durat treizeci de ani”. Nene Iancule, iar nu ne ies steagurile la numărătoare! Şi e curat constituţional, parol, mama lor de capitalişti din Capitală!

Semnăm noi, cei mici şi răi de la „Jiunimea”. Sau de la „Răcnetul Carpaţilor”(prietenii ştiu de ce)… Ne mai gândim!

Post to Twitter Tweet This Post