Cosmarurile copilariei

“Toate amintirile se sterg in cele din urma. Apoi raman visele. Atunci, pentru ca de aici inainte ele singure sunt, lor le incredintam grijile vietii noastre.”
Philippe Forest, Sarinagara

Studiile spun ca intre 10 si 50 % dintre copii cu varsta cuprinsa intre trei si sase ani au cosmaruri, ocazional. Asta inseamna ca multi dintre cei care vor citii articolul asta isi vor aminti de cosmarurile lor ce se repetau si ii speriau cand erau mici, iar daca nu au avut asemenea experiente, sigur au auzit de astfel de cosmaruri de la prieteni sau rude.

Cosmarurile iau nastere de la evenimente recente, frici, temeri, angoase, in general lucruri de care ne temem in mod constient sau inconstient. Cele despre care va spun au un anumit tipar, nu sunt extraordinar de complexe ci doar iau nastere de la o frica reala, normala a copiilor si se dezvolta in cam acelasi lucru, o frica

Caderea in gol.

Chiar si acum, cand am depasit varsta de sase ani mai visam ca ne prabusim fara sa avem vreo posibilitate de a ne opri. Genul acesta de vis, cat si cel in care copilul viseaza ca se pierde de mama reprezinta frica de abandonare, frica de a pierde ceva sau mai curand pe cineva.

Cel mai potrivit exemplu ar fi chiar cazul meu. Cand am inceput sa merg la gradinita, nu plangeam ca restul copiilor insa ma temeam foarte mult de o educatoare. Acum, imaginea ramasa e a mamei in pragul usii, insa si visul in care ma pierdeam de atatea ori de ea intr-o piata foarte aglomerata. In final s-a intamplat si in realitate, dar asta e o alta poveste.

Tibi mi-a spus ca el avea un vis in care cadea de pe o cladire inalta intr-o fantana. “Ce e ciudat la cosmarurile alea este ca ma trezeam lovind cu picioarele in tablia patului. Inotam cam mult, cred”, mi-a povestit glumind.

Urmarire.

Te urmarea cineva, o persoana ori un animal. Ti-era teama si nu aveai unde sa scapi. Iti suna cunoscut? Mie nu, dar altora e posibil sa da. Genul asta de cosmaruri reflecta fuga de ceva care trebuie recunoscut. Poate o minciuna ori o nazdravanie nerecunoscuta, cert e ca acestea creeaza teama micutilor din cauza repercursiunilor.

“Stiam ca ma urmareste cineva si mi-era frica, dar pur si simplu nu ma puteam misca, de alergat nu mai spun.”, spune Mircea amintindu-si de cosmarul aproape uitat.

Monstrii sau alte personaje imaginare negative.

Ele apar din cauza fricii de necunoscut. La varsta de trei, sase ani copii exploreaza si pot intampina unele dificultati din cauza fricii. Specialistii in psihologia copilului mai spun ca acest fel de cosmaruri apar si din cauza desenelor animate, deoarece contin foarte multa violenta si copiii interiorizează imaginile negative si se incarca cu agresivitate, acest lucru provacandu-le  cosmaruri cat si insomnii.

Ana mi-a zis de un monstru cam ciudat : ” In fiecare seara visam ca din blocul vecin venea un monstru cu mai multi ochi, de o culoare ciudata, intre verde si rosu si dupa ce imi mananca ciocolata vroia sa ma ia si pe mine, dar eu incercam sa zbor.”

Dintre cosmarurile ce se repetau in copilarie acestea sunt cele mai frecvente, dar pot avea numeroase particularitati. Fiecare se temea de ceva, copil fiind, iar acum temerile noastre sunt atat de diferite si ciudate incat cosmarurile capata o coplexitate de neinteles. Cosmarurile nu au disparut, chiar daca am mai crescut.