Mihail Musat: Agonie si extaz

De FLORENTINA DECA

Nu intamplator am ales titlul. Vara aceasta am citit Agonie si Extaz, o carte in care, pe langa biografia lui Michelangelo Buonarroti, te invata ca oricat de grele ar fi provocarile vietii, orice se poate dobandi prin munca si vointa, o carte care are ca tema fundamentala ideea ca „atunci cand iti doresti din adancul sufletului ceva, tot universul conspira la indeplinirea dorintelor tale”. Prin aceasta carte am reusit sa inteleg mai bine atat notiunea de motivatie, dar si pe omul Mihail Musat care mi-a prezentat-o la fel de bine ca Irving Stone.
Pe Mihail Musat l-am intalnit pe 14 octombrie 2009, cand a sustinut un training despre motivatie la Craiova. Ajunsesem cu aproximativ o ora inainte de incepea trainingului, pentru a asculta niste prezentari facute de Ongurile prezente. Intre timp in Casa de Cultura Traian Demetrescu si-a facut apartia si el, stand cu cateva scaune in spatele meu. Nu stiam prea multe despre ceea ce face, stiam doar ca este fondatorul asociatiei Lume Buna. Mi-as fi dorit sa ii iau un interviu in acel moment, insa prima data am ezitat pentru ca venisem acolo in calitate de membru al unui ong, ci nu ca redactor Jiunimea, iar ideea de a afla mai multe despre el mi-a fost inlaturata in momentul in care altcineva a venit pentru a ii lua un interviu. Orice picatura de curaj fusese eliminata.

Peste catva timp avea sa inceapa si trainingul, si desi la prima vedere trainerul Mihail Musat parea detasat, ma asteptam sa fie un lung discurs cu bla-blauri, despre motivatie, despre teorii plictisitoare, insa era obligatia mea sa fiu prezenta, mai ales ca acest training fusese recomandat ca unul foarte bun din partea unui membru al organizatiei. Totul a inceput cu un desen amuzant, sub forma unui joc, al fiecaruia dintre noi. Aveam „sarcina” de a il desena pe celalalt uitandu-ne in ochii lui. Era ceva nou pentru mine, mai ales ca mereu cedez prima cand ma uit in ochii cuiva. Un exercitiu bun pentru incredere si cunoastere. Apoi am continuat cu exercitii de relaxare si destindere, dupa care am trecut la „seriozitate”. Nu, nu acea seriozitate in care trebuia sa stam drepti si neclintiti, ci una launtrica, un moment in care aveam ocazia sa ne destainuim sentimentele in fata celor din jur. Si nu oricum Prin intrebari fara raspuns din partea noastra, dar cu raspunsuri si incercari de intelegere din partea celorlalti. Un test pe care ni-l dadeam noua si care ne facea sa constientizam ca exista solutii. Dupa multe intrebari, atat cu voce tare, cat si intrebarile din mintea fiecaruia, am realizat cat de motivant poate fi un training despre motivatie, cat de mult te poate motiva un trainer care te face sa te descoperi si sa iti demonstrezi ca poti mai multe. In cele din urma a fost mai bine ca nu am avut curaj sa ii iau acel interviu imediat. Probabil nu as fi cunoscut decat partea „oficiala” al lui Mihail Musat. Astazi am reusit sa aflu asta:

Florentina Deca: Care sunt proiectele pe care le sustii in momentul actual si cat de mult ai investit in ele?

Mihail Musat: Proiectele pe care le-am initiat pana acum sunt: LumeBuna.ro – comunitate online ce promoveaza exclusiv informatiile cu impact pozitiv din Romania si despre romani.

Autor al cartii „Eu Cine Sunt?” – o carte in premiera in Romania, scrisa chiar de un autor roman. Este printre acele 1% din cartile de dezvoltare personala scrise de un autor roman in Romania.
Life-Coaching – fac asta prin articole, intalniri de life-coaching si training-uri de dezvoltare personala.
Mai mult despre proiectele sale, puteti citi aici.

Anul asta am investit totul in ele. Cand spun asta, insemna ca anul acesta nu am mai facut altceva decat aceste proiecte. Fiecare dintre ele, este ca un copil pentru mine, alaturi de care, cu pasiune, am facut tot ce era nevoie pentru ca el sa creasca frumos si sanatos. Intr-o oarecare masura, parte dintre proiecte au ajuns deja la o etapa de maturitate in care as putea spune ca le vad cum cresc singure.

F.D.: De ce ai ales sectorul ONGurilor si cat de mult te-a schimbat activitatea in cadrul lor?

M.M.: Prima data cand am interactionat cu un ONG a fost in Octombrie 2000 si nu as putea spune ca „am ales”. Mai degraba prietena mea a ales pentru mine, iar pentru ea a ales profesoara ei de Franceza. Cred ca am ajuns acolo, in acel ONG Studentesc (AIESEC) pentru ca aveam nevoie de o experienta practica. Dincolo de lucrurile teoretice pe care le aflam la scoala, aveam nevoie sa vad cum este sa ma confrunt cu un proiect adevarat.

Din punct de vedere al increderii in sine, al abilitatilor dobandite – m-a schimbat radical. Eram un timid si jumatate care nu vorbeam decat in conversatii unu la unu. Am iesit trainer care a tinut inclusiv o prezentare pentru 250 de tineri din 40 de tari.
Am intrat fara sa stiu ce este aia comunicare, lucru in echipa, management, project management. Am iesit si m-am angajat manager in diverse multinationale (Nestle, RDS, RTC, Hostway).

Din punct de vedere al valorilor personale si al credintelor, cred ca nu am facut decat sa le constientizez si sa inteleg cat de important este sa le am alaturi de mine.

F.D.: Defineste in cateva cuvinte ce inseamna pentru tine “A fi voluntar”!

M.M.: „Da cat de mult poti, si vei primi totul.”, traducere dupa „Give as much as you can and you’ll get everything.” Asta insemna pentru mine voluntariat.

F.D.: Ce sta la baza asociatiei Lumea Buna?

M.M.: Oamenii. Tot ce am construit, dar mai ales Lume Buna, este cu ajutorul multor oameni minunati. Daca ii tratezi pe oameni ca si oameni, si nu ca angajati, sau voluntari, sau responsabili de proiecte, atunci totul este posibil.
Oamenii sunt prima si ultima prioritate a organizatiei.

F.D.: Exista foarte multi oameni care te sustin si vad in tine un punct de sprijin. Cum reusesti sa le oferi increderea de care au nevoie pentru a merge mai departe?

M.M.: Inlocuindu-ma pe mine cu o oglinda. Cel mai stabil si puternic punct de sprijin pentru oricine este chiar propria persoana. Da, mai apar din cand in cand persoane care ne ajuta pe ici pe colo, insa doar noi insine traim cu noi insine 24 din 24, 7 din 7, 365 din 365.

F.D.: Exista anumite etape care trebuie parcurse pentru a ne dezvolta din punct de vedere spiritual?

M.M.: Nu stiu. Pot sa spun ca da, partea spirituala, fie ca este biserica, fie ca sunt credinte interioare, fie ca sunt influente orientale, e o dimensiune de care avem nevoie in viata. Depinde insa de fiecare cand si cum se intalneste cu aceasta dimensiune.

F.D.: Ai lansat cartea “Eu cine sunt?”, o carte care te initiaza pe un drum al cunoasterii. Cat de mult ai ajuns tu sa te cunosti?

M.M.: Am ajuns sa ma cunosc suficient cat sa ma bucur provocarilor si oportunitatilor pe care le am acum in viata mea. De fiecare data cand reiau cartea regasesc noi lucruri in viata mea. Important este sa fiu, in fiecare moment, multumit cu cine sunt, si in acelasi timp sa vad ce am de invatat pentru a fi un om mai bun.

F.D.: Ai conturat un nou proiect pe viitor?

M.M.: Am conturate mai multe. Toate insa la timpul lor. La fel cum anul asta nu stiam ca voi face proiectele pe care le-am facut, la fel nici mai departe incerc sa nu ma arunc prea departe cu planurile.

F.D.: Ai avut vreo persoana care ti-a servit drept model in viata?

M.M.: Nu stiu daca e bine sa luam o singura persoana ca si model. Este foarte bine si recomandat sa avem modele, insa atunci cand avem unul, riscam sa picam in extrema fanatismului. Numarul oamenilor care au fost si care apar in viata mea ca si modele cred ca trece de 100. Am inceput sa am primele modele, constient fiind de lucrurile pe care vroiam sa le invat de la acei oameni, cand aveam 20 de ani. Pe atunci ii admiram pe acei oameni si vroiam sa fiu ca ei.
Acum, dupa 9 ani, mai fiecare om ma inspira cu ceva. Practic imi ofera puncte de reper pentru lucruri unde inca nu excelez si imi propun sa excelez.

F.D.: Care este cea mai placuta amintire pe care o pastrezi din aria Ongurilor, trainingurilor, etc?

M.M.: Momentul ca am tinut primul meu training intr-o conferinta in postura de trainer „certificat”. A fost in Decembrie 2002. Dupa ce fusesem pregatit ca si trainer in Belgia de o echipa formata de un roman si un neamt, am plecat sa tin acest training in Croatia alaturi de o echipa de traineri din Grecia, Romania, Slovenia si, bineinteles, Croatia. A fost o experienta de intensitate maxima de care ma bucur cu fiecare ocazie cand imi aduc aminte de ea.

F.D.: La cate lucruri a trebuit sa renunti pentru a ajunge sa faci ceea ce iti doresti?

M.M.: Depinde ce insemna pentru fiecare renuntare. Eu nu privesc ca am renuntat la ceva. Am facut cateva schimburi. Am lasat un salariu mare pentru libertatea de a face ce simt. Am lasat o multinationala pentru a creste proiecte alaturi de oameni faini.

F.D.: Cum il vezi pe Mihail Musat in 10 ani?

M.M.: Nu il vad. As pierde timpul sa incerc sa ma imaginez peste 10 ani. Acum 10 ani daca as fi facut acest exercitiu cred ca nu as fi intuit nimic. Nu ma vedeam lucand cu oamenii, nu ma vedeam activand in domeniul ONG, nu ma vedeam fiind antreprenor, nu ma vedeam publicand o carte, si totusi am facut toate aceste lucruri.

F.D.: Crezi in viitorul tinerilor din Romania?

M.M.: Cred in viitorul oricarui om in Romania. Romania a avut, are si va avea tot timpul oameni deosebiti, cu o inalta capacitate intelectuala si emotionala. Acum, depinde de fiecare dintre acesti oameni, cat de repede se sperie sau se auto-motiveaza, renunta sau merg cu ambitie si curaj inainte.

F.D.: Pe cand un nou training in Craiova?

M.M.: Asa cum a fost cazul si sesiunii din cadrul ONGT Link, probabil se va mai intampla si pe viitor – primesc o invitatie si o onorez. Pentru mine a tine training-uri este o pasiune si o fac pentru oameni. Ma bucur de fiecare data cand pot sa sustin orice fel de sesiune si sa ii vad pe oameni cum cresc in urma unei astfel de intalniri.

„A fost o experienta noua si interesanta. M-a ajutat sa meditez asupra alegerilor mele si a cauzelor care stau in spatele lor. Am descoperit ca oamenii pe care i-am intalnit acolo au unele experiente asemanatoare cu ale mele. Cat despre Mihail Musat, pot spune ca mi s-a parut o persoana deschisa, care isi pastreaza spiritul tanar si este destul de activ in organizarea actiunilor de voluntariat. Proiectele lui sunt o noutate pentru tineri si sper sa se transmita entuziasmul lui in randul nostru, pentru a fi capabili cu totii sa schimbam ceva”, a declarat Maria Gabriela Achim, participanta la trainerul lui Mihail Musat de la Craiova.

Mihail Musat, fondatorul unei Lumi Bune care incearca sa promoveze oamenii capabili, dornici si entuziasmati, proiecte de viitor si initiative ale tinerilor, Mihail Musat, autorul cartii „Eu cine sunt”, o carte de dezvoltare personala care te ghideaza spre drumul cunoasterii fara a iti spune ce inseamna cunoasterea, Mihail Musat, trainerul care se regaseste in fiecare si fiecare se regaseste in el, acest om spera sa schimbe cu optimismul lui lumea, sa faca dintr-o Romanie care (inca) nu poate, una capabila.