Florentina Deca
Eram in criza de subiecte. Eram nervoasa pe vara ce trecea prea repede si realizarile erau mult prea mici. Cautam sa scriu despre oameni, dar nimeni nu parea disponibil. Pana intr-o zi, cand un prieten mi-a zis de un anume Florin din Timisoara. Florin Arjocu. Era detinatorul blogului DrumLiber.ro Primul lucru care m-a impresionat au fost cei 108 000 km in calatorii. M-am intrebat cine e, ce face, cu ce se ocupa, cum a reusit sa parcurga acesti kilometrii. Am inceput sa ii citesc blogul si asa am aflat de traseele pe care le facuse, de parerile si sentimentele pe care le avea vizavi de geografia Romaniei. Cand il citeam era pe Transfagarasan, dupa ce, in urma cu 2 zile fusese in Craiova, pentru a face traseul sudului: Craiova, Caracal si Alexandria. Desi stiam ca am sanse mici sa mai treaca prin Craiova in urmatoarea saptamana, i-am trimis un comentariu prin care sa il invit in oras pentru un interviu. Dupa cateva schimburi de mailuri si convorbiri telefonice, a acceptat invitatia si intr-o saptamana a fost in Craiova.
Cum a inceput totul?, a fost prima intrebare pe care i-am adresat-o, izvorata din marea mea curiozitate.
“In anul 2004 am participat la un schimb cultural cu portughezii din Coimbra. In weekend am fost cu ei pe Cheile Nerei, iar acolo am ramas profund impresionat de ce putea “ascunde” aceasta tara. Privirea a intampinat prima data tunelele de pe vremea romanilor, dupa care am urcat la Ochiul Beiului, unde aveau sa se afle 2 cascade impresionante. Peisajul era unul de vis. Atunci am descoperit Romania si am venit incantat din aceasta excursie. Am realizat ca nu suntem cu nimic mai prejos decat celelalte tari. De atunci mi-am propus sa vad cat mai multe locuri din Romania”.
Daca dilema pasiunii pentru Romania imi fusese elucidata, nu puteam intelege cum parcursese acel numar impresionant de kilometrii. “Cum/cu ce ai reusit sa parcurgi cei 108 000 km?”.
“Toti kilometrii i-am facut cu autostopul. In 2002 am cunoscut un om care mergea cu autostopul pe distante lungi. Atunci am realizat ca se poate. In plus, consider a fi cea mai buna metoda de transport: pleci cand vrei, unde vrei, poti merge oriunde, ajungi sa cunosti oameni foarte interesanti, formand chiar prietenii”.
“Cat costa?”,mi-a trecut prin minte cand am auzit de autostop.
“Autostopul e GRATIS. In toate tarile, cu exceptia Republicii Moldova, Ucraina si Rusia, nu exista notiunea de plata la autostop. Nici in Romania nu este normal sa se plateasca, dar cum mai exista si oameni cu prejudecati, este recomandat sa intrebi soferul daca te ia fara bani, asta insa, inainte de a urca in masina.”
Ai putea sa le oferi cateva sfaturi celor care doresc sa foloseasca aceasta metoda ca mijloc de transport?
“Sunt foarte multe sfaturi de care trebuie sa tii cont atunci cand vrei sa faci autostopul. Le voi insira pe cele mai importante:
-folositi un rucsac, nu troler, s-ar putea sa trebuiasca sa mergeti mai mult pana sa gasiti masina;
-intotdeauna sa va planificati traseul;
-sa va faceti foi cu numele oraselor principale prin care treceti;
-in Romania, cele mai bune locuri pentru autostop sunt la iesirile din oras, dupa ce soseaua de iesire se intersecteaza cu centura orasului, astfel puteti prinde ambele fluxuri de masini.
-obligatoriu trebuie un loc unde masinile sa nu circule cu viteza. Ideal este sa stati dupa un semafor sau sens giratoriu.
-nu stati in multime. Iesiti in evidenta.
-sa va imbracati decent.
Gandindu-ma ca autostopul include si oarecare riscuri, “Care a fost cea mai grea experienta prin care ai trecut”:
“A existat o experienta foarte grea. Totul a inceput in Barcelona, cand asteptam sa iau masina spre Madrid. M-au luat niste polonezi spre Zaragoza, aceasta fiind situata intre Barcelona si Madrid. Am vorbit cu unul dintre soferi sa ma lase intr-o benzinarie, inainte de intrare in oras, insa, intre timp, soferii au facut schimb de tura, astfel m-am trezit in mijlocul orasului Zaragoza, desi ideal era sa raman undeva la iesirea din oras. M-am gandit sa profit de situatie si am vizitat orasul. Ultimul autobuz era la ora 11 spre marginea orasului, eu trebuind sa ajung in Madrid. Am dat numai de benzinarii pustii, dupa care am ajuns pe vechea autostrada care urma sa se uneasca cu autostrada circulata. Rucsacul era foarte greu, eram pregatit pentru o excursie de o luna, asta obosindu-ma foarte mult. Ma gandeam sa raman sa dorm pe marginea autostrazii, insa nu am renuntat si am mers pe autostrada timp de 3 ore in cautarea unei benzinarii. In unele portiuni lipsea banda de urgenta, iar in momentul in care treceau tirurile pe langa mine, trebuia sa ma tin de balustrada pentru a nu ma trage curentul in sosea. Dupa aceste 3 ore am reusit sa ajung la o benzinarie, care, din pacate, era una micuta, fara prea multe masini. Am dormit acolo, iar dimineata am gasit un roman care lucra pe tir si mergea in Spania. M-a dus el.”
In continuare discutiile au fost libere si lejere.
Care a fost scopul blogului DrumLiber.ro?
“Am vrut sa arat romanilor ca avem o tara foarte frumoasa, atat cu locuri deosebite, cat si cu oameni exceptionali. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa vedem lucrurile astea. Vreau sa creez o atitudine pozitiva in jurul meu si sa se observe si lucrurile pozitive, nu sa avem de-a face doar cu lume orbita de cele negative. Si sunt cu adevarat multe lucruri care merita vazute”.
Ce planuri ai in continuare?
“Nu cred ca multi stiu de “Ziua curateniei in Estonia”. In primara lui 2007, 50 000 de voluntari au curatat Estonia de deseuri. A fost o actiune programata. Estonienii au avut harta deseurilor, oricine putand sa puna poze cu gunoaie. Iarna trecuta am luat legatura cu organizatorii de acolo si as dori sa implementez si eu un astfel de proiect in Romania”.
Alte proiecte in care esti implicat?
“Pe langa DrumLiber.ro, mai lucrez la proiectul caricaturi-online.ro, care realizeaza atat caricaturi digitale, cat si pe hartie. Mai sunt implicat in “White Wolf Club”, un club sportiv de activitati montane la pestera Muierii”
Desi este genul de om care provomeaza frumosul, nu am putut sa nu il intreb de lucrurile mai putin bune in Romania.
“Unul din lucrurile mai putin bune este lipsa traseelor de ciclo-turism si a traseelor complexe prin care sa poti strabate o tara pe jos, pe distante lungi, intre diverse regiuni ale tarii. La noi este foarte periculos sa mergi pe jos sau cu bicicleta in afara oraselor, mai ales in zonele lipsite de trotuare, pentru ca risti sa fii lovit de o masina. In tarile vestice dispui de trasee unde poti strabate tara fara a iti fi pusa in pericol viata”.
I-am multumit pentru interviu si am continuat sa vorbim. 108 000 km s-au transformat intre timp in 109 400 km. Un om care a strabatut toata Romania, cu mici exceptii, care a vizitat Europa, care a reusit sa infrunte teama necunoscutului, care s-a deprins de viata cotidiana si a invadat intr-o lume a calatoriei, unde peisajele de vis pe care le folosim noi ca wallpapers, pentru el au devenit realitate. Lui trebuie sa ii multumim pentru Romania pe care ne-o afiseaza. Drum liber tuturor!
