Atunci când nu există măşti care să cadă

Mihai Mărgineanu sau a rămâne un om adevărat şi când reflectoarele se sting

O ironie şi-o chitară şi, vorba cântecului, „ pe el îl iubeşte femeile”. Dincolo de toate acestea va rămâne undeva, în spatele scenei, un om adevărat- sincer până la lacrimi (după cum singur se caracteriza acum ceva timp), simplu şi direct.  Este vorba despre Mihai Mărgineanu, cunoscutul interpret al pieselor „Gore din Chitila”, „Moartea întreabă de tine” sau „A fost odata”.

Domnule Mărgineanu, când şi cum aţi început să faceţi muzică?

Să cânt am început demult! De făcut muzică… greşit spus. Enescu făcea muzică, Sting face muzică. Eu doar cânt.

Ce însemna viaţa lui Mihai Mărgineanu înainte să devină un om atât de cunoscut?

Ceea ce înseamnă şi acum: timp puţin pentru gânduri şi idei multe.

V-aţi schimbat în vreun fel de când aţi devenit persoană publică?

Nimeni n-ar recunoaşte asta niciodată . Probabil că nici eu nu vreau să mi-o recunosc, dar evident că există unele schimbări … şi cred că în bine!

Ce părere aveţi despre muzica ascultată în România la momentul actual?

Există muzică şi muzicieni de bună calitate, există muzică şi muzicanţi de proastă calitate. Există un nivel mediu de educaţie a poporului nostru şi acest nivel dă şi puterea de înţelegere a anumitui gen de muzică. Pentru că nivelul mediu de educaţie este scăzut, puterea de înţelegere a muzichiei de bună calitate este mică. De aceea (chiar şi tinerii!) au înclinaţii către „ duşmanii şi banii”, „prinţesa mea şi tovarăşii mei” şi alte dedicaţii cu teancuri de 10 lei aruncate în cântăreţi care seamănă din ce în ce mai mult cu oamenii de ordine din mall.

De ce aţi ales să practicaţi genul de muzică pentru care aţi devenit celebru?

Eu sunt „ascultător” de rock şi mare fan AC/ DC. Dar acesta este felul meu de a mă exprima şi aceasta este muzica pe care vreau să o cânt. Şi cu asta simt eu că pot aduce o mică schimbare în bine asupra publicului meu. Pot inhiba proştii şi îngâmfaţii şi pot dezinhiba oamenii deştepţi cu muzica mea.

Ce proiecte muzicale pregătiţi pentru viitor?

Pe 19 noiembrie pregătesc un spectacol de muzică şi de lansare de disc la Sala Palatului, în Bucureşti, cu mulţi dintre prietenii mei din branşă. Vreau să cred că o să fie un spectacol foarte frumos şi diferit de ce s-a întâmplat până acum .

Ati cantat cu Parazitii V-ati mai dori si alte colaborari?

Bineînţeles că vreau să colaborez cu diferiţi oameni pe scenă! Cu o singură condiţie: să-i stimez !

„Am stat cu Răzvan Simion şi Dani Oţil două zile şi două nopţi nedormiţi, pentru că distracţia era mai mare decât oboseala!”

Care este cea mai plăcută amintire pe care o păstraţi, ca artist?

N-avem timp şi nici hârtie! În general am amintiri frumoase, pentru că pe cele urâte le uit repede! Amintiri frumoase: când am cântat pe aceeaşi scenă cu Uriah Heep, când am cântat în deschiderea lui Goran Bregovic, când am alergat la scenă şi am cântat cu Paraziţii… Când am stat cu Răzvan Simion şi Dani Oţil două zile şi două nopţi nedormiţi, pentru că distracţia era mai mare decât oboseala.

Cum găsiţi textele pentru melodiile dumneavoastră? Ştim de ce inspiraţie sunt, însă le culegeţi singur, vă face cineva rost de ele, compuneţi şi dumneavoastră sau cum are loc tot acest proces?

Ştiu multe cântece! Compun foarte uşor! Vorbesc corespunzător limba română şi mă joc de-a cuvintele şi de-a expresiile – şi-mi impun felul de a fi în cântec. Simplu!

Aveţi şi melodii sensibile, precum „A fost odată”, dar şi melodii precum „Gore din Chitila” sau „Moartea întreabă de tine”. Cum explicaţi diferenţa dintre cele două tipuri de abordare?

Paraziţii spun: „am dublă personalitate/ şi-o dezvolt pe-a treia”

În momentul în care aţi ales să interpretaţi melodii precum „Mă iubeşte femeile” vă aşteptaţi ca ele să aibă un succes atât de mare?

Nicidecum! Eu am înregistrat nişte cântece pentru a le avea la petrecerile noastre când lipsea chitara.

„Nu uitaţi niciodată să fiţi fericiţi, uneori e atât de simplu!”

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Citesc mult! Mă dau cu bicicleta pe munte, schiez (iarna)! Şi-mi place să plec pe neaşteptate în locuri în care nu am mai fost.

Ce visa Mihai Mărgineanu să devină când avea 20 de ani?

Cred că om de afaceri!

E vreo decizie din trecutul dumneavoastră pe care o regretaţi?

Regretul este unul dintre cele mai urâte sentimente! Probabil că regret că nu am arătat mai multă dragoste părinţilor mei.

De ce vă temeţi cel mai tare în viaţă?

De „Bărbos”! Dar am o relaţie foarte bună cu El. „Bărbosul” este un alint pentru Dumnezeu.

Ca orice om, aveţi şi dumneavoastră momente în care sunteţi supărat sau aveţi diverse probleme personale. Cum reuşiţi să vă mobilizaţi şi să veniţi în faţa publicului cu zâmbetul pe buze?

Nu tot timpul apar cu un zâmbet; dar ca orice om cu memoria bună, am şi o capacitate incredibilă de a uita. Uit repede !

Când vă aşteptăm la Craiova?

Când mă chemaţi !

Ce mesaj aveţi pentru asculătorii dumneavoastră şi cititorii noştri?

Nu uitaţi să fiţi fericiţi! Uneori e atât de simplu!