Bobo fara zahar

Edi Nistru


Nume, varsta, porecla, locul nasterii.
Bogdan-Marian Burlacianu, 30 ani, Bobo, Dorohoi.

La ce facultate esti?
Regie Film si TV, Universitatea Hyperion Bucuresti.

De cand canti? Canti si la vreun instrument?
Cant la chitara de la 17 ani. Cu vocea nu stiu de cand cant. Din gradinita. Ca orice copil normal. De la serbarile scolare.

Cand ai venit in Bucuresti?
In 2004, vara.

De cand il cunosti pe Bobi Dumitras?
Din 1995.

Care a fost cea mai mare nebunie pe care ati facut-o impreuna?
Nici una. N-am facut niciodata nebunii impreuna. Adica Bobi a mai facut tampenii de capul lui, da eu n-am fost partas la niciuna. Am fost un adolescent cuminte.

Cum v-a venit ideea pentru proiectul “Fara zahar”? Ati mai avut si alte proiecte impreuna inainte?
Am avut o trupa de umor in timpul liceului. Eram vreo 5 sau 6 baieti, cateodata mai luam si colaboratori. Era un proiect liber. Eu eram cel mai mic din grupul de baza. Jucam diverse scheciuri pe la baluri de boboci si de absolvire, faceam parodii dupa povesti, Capra cu trei iezi, de exemplu, a fost foarte misto. Iedul cel mic era tocilar, iedul mijlociu era mereu beat si iedul mare era smecherul. Apoi cantecele comice, faceam haz de profesori, radeau si ei, asa, mai cu jumatate de gura. Era haios. Bobi le scria pe majoritatea. Aveam o profesoara de romana care ne-a sustinut si ne-a incurajat. Si chestia asta a tinut 2 ani, din ’95, cand l-am cunoscut pe Bobi si am intrat in trupa, pana in ’97 cand Bobi si restul trupei au terminat liceul. Eu mai aveam un an. Apoi ne-am dus la Iasi, ne-am facut studenti la universitati diferite si ne-am separat. Nu ne mai vedeam asa des ca la Dorohoi, distanta era mai mare, fiecare isi facea prieteni noi… Si in 2001 ne-am intalnit acasa intr-o vacanta de iarna si tot depanand amintiri din liceu, mi-a venit ideea sa refacem ceva din ce-a fost. Noi amandoi cantam la chitara, aveam niste cantece comice, i-am zis lui Bobi sa incercam ceva impreuna, pe 2 chitare, asa, ca o formatie de muzica. Ascultaseram Ada Milea, am vazut ca se poate, si am prelucrat Hip hop s-asa, care era o piesa mai veche de-a lui Bobi dedicata unui profesor de matematica. Dupa aia ne-am intors la Iasi si ne-am apucat de compus si de repetat.

A fost greu sa gasiti o casa de discuri care sa va “produca”?
Da, a fost. Adica a durat destul de mult. In vara anului 2002 am trimis cateva cd-uri demo, plus poze si o scurta prezentare a trupei, la mai multe case de discuri din Bucuresti. Abia in noiembrie am primit un mail de la Zone Records, destul de ambiguu, in care se spunea ca materialul nostru li se paruse interesant si ca vom fi contactati ulterior. Si pauza. Contactul a venit abia intr-o dimineata de februarie 2003, prin telefon. Am ramas profund socat si-ntr-o stare de beatitudine. Ne-au spus ca sunt de acord sa ne produca, asa, pur si simplu, fara sa ne intrebe daca mai avem si alte piese, cum suna… Pe demo erau Sandu, Stella si Hip hop s-asa. Le-au placut foarte mult. Ne-au trimis contractul prin posta, l-am semnat, apoi am compus repede D’la sate si Ups, si a fost gata albumul. Pe restul le aveam.

Carui gen de public va adresati?
Initial am pornit ca formatie studenteasca. Asta era publicul nostru. Dupa ce am scos album si am aparut la nivel national am avut surpriza sa ne asculte si bunici, si copii, si preoti, si muncitori, si scriitori si manelisti. Deci, acum, as putea spune ca tuturor. Fiecare are piesele lui preferate de la noi si fiecare rade la alte poante.. Avem un produs perfect.

Ce parere ai de mega-mediatizarea lui Michael Jackson din ultimul timp?
Una foarte buna. Asta i-a fost meseria, si-n timpul vietii si-a asumat-o perfect. Tot timpul a cautat sa fie Mister Popularity, sa se faca placut si adorat, de milioane de oameni. Din asta traia. Cred ca daca exista viata dupa moarte si Michael a vazut ce s-a-ntamplat pe Pamant dupa el, a fost cel mai fericit mort.
.
Cu ce artisti ati mai colaborat?
Pe scena, doar cu trupa Zob, cu care avem o piesa impreuna. In afara scenei, cu Adrian Despot si Pupe de la Vita de vie, cu Matze si cu Sunday People, din cauza ca am inregistrat piesele in studiourile lor si au fost acolo sa ne dea o mana de ajutor la orchestratii. Un bas, o toba, o sugestie.

Fara indoiala voi va scrieti versurile, dar de unde sunt inspirate ?
Din viata, de la televizor, de la o scena pe care o vezi cand mergi sa faci piata, de la o vizita in familie, de la o perla a unui prieten, de pe unde se nimereste. Mai mult le scrie Bobi. Eu doar i le critic.

Momentan lucrati la un album nou, cand il veti lansa?
Da. De lanasat nu stim cand o sa-l lansam, deocamdata incercam sa scoatem un single toamna asta.

Tweet This Post